4ndt's Blog

About NDT procedures, standards. Technical discussions

Archive for Ianuarie 2010

DETERMINAREA CURBEI DE COMPARATIE; CRITERII DE ACCEPTARE

Posted by 4ndt pe Ianuarie 10, 2010

Anexa la articolul: Examinare cu ultrasunete – procedura

//

A.1.  Corpuri de comparatie

(1)  Curbele de comparatie se ridica in scopul de a compensa atenuarea energiei undelor prin absorbtie si imprastiere. Aceste curbe se traseaza pe pelicula transparenta si se ataseaza la ecranul defectoscopului.

Curba de comparatie da inaltimea semnalului de la acelasi reflector, in functie de distanta de la reflector la palpator.

(2)   Curba de comparatie se determina folosind gauri patrunse, ca reflectori de referinta. Gaurile patrunse sunt practicate in corpurile de comparatie. Corpurile de comparatie sunt confectionate din materialul produsului, sau dintr-un material similar (cu aceleasi proprietati acustice si suprafete).

(3)   Corpul de comparatie are grosimea “ T “, functie de grosimea materialului de controlat (conform fig.2)

In cazul unei imbinari sudate intre doua sau mai multe grosimi, T (grosimea blocului de referinta) corespunde grosimilor respective.

(4)   Daca suprafata de contact a materialului care urmeaza a fi controlat are raza       curburii mai mica de 250mm, raza curburii corpului de comparatie este +/ 10% din cea a materialului.

(5)   Gaura patrunsa (fig.2) folosita ca reflector de referinta, se practica in plan paralel cu suprafata de contact a corpului de comparatie.

Pozitia (adancimea) si diametrul gaurii patrunse sunt specificate in fig.2.

A 2.  Calibrarea palpatorului de unde transversale

(1)     Primul punct pe curba de comparatie, se determina plasand palpatorul in poz.A, aratata in fig.1B, pentru table cu grosimea cuprinsa intre 10-25mm, si conform fig.1C, pentru table cu grosimea mai mare de 25mm.

(2)     Se optimizeaza inaltimea ecoului de la gaura patrunsa si se regleaza amplificarea, astfel incat inaltimea ecoului sa fie la 80% din inaltimea ecranului.Aceasta amplificare se numeste “Amplificare de baza” si se inregistreaza.

(3)     Fara a modifica ampificarea de baza, palpatorul se pozitioneaza la intervale de un semipas, conform figurilor 1A, 1B, 1C, inaltimea ecourilor respective marcandu-se pe ecran. Prin varful punctelor obtinute se traseaza o linie subtire a carei lungime acopera zona de controlat. Curba obtinuta se numeste curba de comparatie (limita de inregistrare).

(4)     Dupa determinarea curbei de comparatie, se traseaza alte doua curbe, la 20% si 50% din curba de comparatie ( fig.1A, 1B, 1C).

(5)     Daca din cauza atenuarii, curba de comparatie scade sub 25% din inaltimea ecranului, se mareste amplificarea in modul urmator :

a)    Palpatorul se aseaza in pozitia B (alternativ cu poz.C), conform fig.4, se optimizeaza inaltimea ecoului si se ajusteaza cu ajutorul amplificarii la 80% din inaltimea ecranului. Se noteaza noua amplificare de baza corectata.

b)   Fara a modifica noua amplificare de baza, palpatorul se aseaza in poz.C (alternativ cu D), si se traseaza pe ecran noua curba de comparatie.Apoi se traseaza cele doua curbe, la 20% si 50% din noua curba de comparatie. Noua amplificare de baza, se foloseste numai pentru examinarea in zona respectiva (modificata).

A  3. Calibrarea palpatoarelor de unde longitudinale

A 3.1.  Pentru table mai subtiri de 50mm.

(1)   Se aseaza papatorul pe blocul de referinta, deasupra reflectorului de

calibrare conform poz.A, fig.5A, astfel incat inaltimea ecoului

optimizat sa ajunga la 50% din inaltimea ecranului.

(2)   Se noteaza amplificarea de baza de comparatie.

(3)   Nivelul de referinta se traseaza sub forma de linie orizontala pe       ecran.

A 3.2. Pentru table cu grosimea mai mare de 50mm

(1)   Se aseaza palpatorul pe blocul de referinta, deasupra reflectorului de calibrare, in poz.A, conform fig.5B. Inaltimea ecoului se optimizeaza si se ajusteaza cu ajutorul amplificarii, la 50% din inaltimea ecranului.

(2)   Aceasta amplificare este amplificarea de baza pentru comparatie si se noteaza.Fara a modifica amplificarea, palpatorul se aseaza in poz.B, inaltimea ecoului se optimizeaza si se marcheaza pe ecran varfurile ecoului.

(3)   Cele doua puncte marcate pe ecran, se unesc printr-o linie dreapta, care se poate extinde astfel incat sa acopere zona de controlat.

A 4.  Criterii de acceptare

(1)   Indicatiile care produc semnale mai mari de 50% din curba de comparatie si depasesc lungimea maxim admisa, specificata in tabelul A, sunt inacceptabile.

TABEL A

CLASIFICARE INALTIMEA ECOULUI LUNGIMEA MAXIMA
CLASA A >100% t/2, sau max 10 mm
50% – 100% t,  sau max 20 mm
CLASA B >100% t,  sau max 20 mm
50% – 100% 2t, sau max.40 mm

(2)   Fisurile transversale pe directia cordonului de sudura, indiferent de lungimea lor, sunt neacceptabile.
<a target=’_blank’ title=’determinarea curbei de comparatie’
<a target=’_blank’ title=’determinarea curbei de comparatie 2′
<a target=’_blank’ title=’determinarea curbei de comparatie 3′

Posted in Examinari nedistructive, Examinari nedistructive cu ultrasunete | Etichetat: , , , , , , , , | 3 Comments »

Examinare cu ultrasunete – procedura

Posted by 4ndt pe Ianuarie 10, 2010

CUPRINS:

1. SCOP

2. DOMENIU

3. DEFINITII, ABREVIERI

4. DOCUMENTE DE REFERINTA

5. RESPONSABILITATI

6. PROCEDURA

7. INREGISTRARE-ARHIVARE

8. ANEXE

1. SCOP

Procedura de control cu ultrasunete, stabileste modul de depistare al defectelor interne din sudura si materialul de baza, din zona adiacenta sudurii (zona influentata termic).

2. DOMENIUL

Aceasta procedura se aplica la examinarea cu ultrasunete, prin metoda impuls reflectat, a imbinarilor sudate cu patrundere a tablelor laminate, cu grosimea cuprinsa intre 10mm si 50mm, utilizate la structura navelor .

3. DEFINITII, ABREVIERI

3.1. AMPLITUDINE ( % ) Inaltimea unui ecou pe ecranul CRT (Catodic Ray Tube), marimea impulsului de intrare, care produce ecoul.

3.2. ATENUARE (dB) Pierdere a energiei undelor prin absorbtie si dispersie.

3.3. AMPLIFICARE DE BAZA, PENTRU CALIBRARE (dB) Amplificare de aparat pentru varful indicatiei reflectorului de calibrare la inaltimea de calibrare = inaltimea de referinta.

3.4. AMPLIFICARE DE BAZA, PENTRU COMPARATIE (dB) Amplificare de aparat cu care s-a inregistrat linia de comparatie.

3.5. AMPLIFICARE DE INREGISTRARE (dB) Amplificare de aparat,compusa din amplificarea de baza si adaosul de amplificare (corectii).

3.6. AMPLIFICARE DE DISCONTINUITATE (dB) Amplificare de aparat pentru varful unei indicatii de discontinuitate pe curba de comparatie sau de referinta.

3.7. ARC DE CERC (mm) Arc de cerc cu raza de 100mm sau 25 si 50mm, care face parte din geometria blocurilor de calibrare (K1, respectiv K2), utilizate la calibrarea distantelor in incidenta oblica.

3.8. AXA LUNGIMII SISTEMULUI DE COORDONATE La controlul imbinarilor sudate este data de directia cordonului de sudura.

3.9. AXA TRANSVERSALA A SISTEMULUI DE COORDONATE Axa perpendiculara pe axa lungimii.

3.10. AXA DE ADANCIME A SISTEMULUI DE COORDONATE Axa perpendiculara pe planul de examinare (planul de referinta).

3.11. BAZA DE TIMP Prezentarea timpului sau a distantei parcurse, prin deplasare pe orizontala, in directia axei X.

3.12. BLOC DE REFERINTA (CALIBRARE) Corp de control, confectionat dintr-un material cu o compozitie specificata, tratat termic, cu suprafete paralele si curbe si reflectori artificiali, cu ajutorul caruia se efectueaza calibrarea distantelor, reglarea sensibilitatii si verificarea proprietatilor sistemului de control.

3.13. CORP DE COMPARATIE Corp adaptat piesei de controlat, in ceea ce priveste caracteristicile acustice si geometrice, cu reflectori de comparatie, cu ajutorul caruia se regleaza sensibilitatea de control.

3.14. CRISTAL Element piezoelectric, component de baza al palpatorului.

3.15. CURBA DE CORECTIE DISTANTA-AMPLITUDINE Reprezinta curba data de inaltimea semnalului de la acelasi reflector, in functie de distanta de la reflector la palpator, folosita la aprecierea marimii unui ecou de defect.

3.16. CUPLANT Substanta intercalata intre palpator si piesa de controlat, care asigura si imbunatateste transmiterea energiei ultrasunetelor.

3.17. CAMP APROPIAT ( ZONA FRESNEL) Acea zona dintr-o piesa, situata in imediata vecinatate a palpatorului, in care nu se pot depista sau identifica ecouri provenite de la discontinuitati.

3.18. CAMP INDEPARTAT (ZONA FRAUNHOFER) Acea zona a fascicolului in care pentru reflectori egali ca marime, amplitudinea semnalului descreste exponential cu cresterea distantei pana la reflector.

3.19. CORECTIE DE TRANSFER Corectie pentru compensarea diferitelor influente ale suprafetei (cuplarii) si atenuarii dintre blocurile de calibrare (corpurile de comparatie) si piesa.

3.20. CORECTIE DE CUPLARE Corectie de transfer care compenseaza diferentele de cuplare acustica dintre corpurile de comparatie sau blocurile de calibrare si piesa de controlat.

3.21. DAMPING Limitarea duratei unei vibratii in aparat, prin mijloace mecanice sau electrice.

3.22. DECIBEL Expresie logaritmica, reprezentind raportul a doua marimi: amplitudine si intensitate.

3.23. DOMENIU DINAMIC Raportul dintre cea mai mare si cea mai mica suprafata reflectoare care poate fi vizualizata pe ecranul CRT, folosind o amplificare constanta.

3.24. DOMENIUL SCALEI Latimea utilizabila a ecranului, in unitati de scala.

3.25. DOMENIU DE CALIBRARE (mm) Domeniul reglat pe ecran, in parcurs ultrasonic.

3.26. DIAMETRUL GAURII (mm) Diametrul unui reflector cilindric, respectiv al unei gauri transversale.

3.27. DIAMETRUL DISCULUI Diametrul unui reflector in forma de disc sau a unei gauri cu fund plat.

3.28. ECOU Indicatie a energiei reflectate.

3.29. ECOU DE FUND Ecou provenit de la suprafata opusa celei pe care se afla palparorul.

3.30. ECOU DE CONTROL Semnal de referinta de la o suprafata reflectoare constanta, de exemplu ecou de fund.

3.31. ECOURI MULTIPLE Reflexii succesive de la suprafata opusa celei pe care se afla palpatorul.

3.32. FACTOR DE SCALA (mm) Raportul dintre valoarea domeniului calibrat si numarul de diviziuni de pe axa orizontala a ecranului.

3.33. FAZA Parametru ce caracterizeaza starea momentana a unei oscilatii.

3.34. FRECVENTA (Hz; MHz) Numarul de oscilatii/vibratii pe unitatea de timp (1Hz=1/s)

3.35. IMPEDANTA ACUSTICA (Kg/(m2.s)) Produsul vitezei si densitatii masice a unui mediu.

3.36. INDICATIE Semnal care denota prezenta unui reflector.

3.37. INCIDENTA NORMALA Incidenta la care axa fascicolului este perpendiculara pe suprafata de examinare.

3.38. INCIDENTA INCLINATA Incidenta la care axa fascicolului este inclinata sub un unghi, fata de suprafata de examinare.

3.39. INDEXUL PALPATORULUI (mm) Distanta masurata de la muchia anterioara a palpatorului pana la punctul de iesire a fascicolului din palpator.

3.40. INTERFATA Suprafata de separare dintre doua materiale cu impedante acustice diferite.

3.41. LINIARITATEA AMPLIFICARII (PE VERTICALA) Caracteristica unui aparat de a reproduce pe ecran impulsul receptionat, prin semnale cu amplitudini proportionale cu acesta.

3.42. LINIARITATEA SCARII DISTANTELOR (PE ORIZONTALA) Caracteristica unui aparat de a reproduce pe ecran, impulsuri la distante proportionale cu timpul parcurs de unda (de exemplu, ecouri multiple).

3.43. LIMITA MAXIMA DE EXAMINARE Adincimea maxima dintr-o piesa, care poate fi examinata cu un anumit aparat.

3.44. LIMITA VERTICALA Nivelul maxim citibil al unei indicatii, pe verticala, determinat de limitele fizice sau electrice ale prezentarii A.

3.45. LUNGIME DE UNDA Distanta, in directia propagarii, intre doua puncte succesive ale unei unde periodice,in care faza este egala.

3.46. METODA CU IMPULS REFLECTAT Metoda de control, la care prezenta si pozitia unui reflector sint indicate de amplitudinea ecoului si timp.

3.47. PALPATOR Element compus din unul sau mai multe traductoare electroacustice, care emite respectiv receptioneaza energia ultrasonora.

3.48. PALPATOR NORMAL Palpator pentru examinare cu incidenta normala.

3.49. PALPATOR INCLINAT Palpator pentru examinare cu incidenta inclinata.

3.50. PALPATOR EMISIE-RECEPTIE Palpator compus din doua elemente; unul emitator si celalalt receptor.

3.51. PERIOADA (s) Durata unei perioade de oscilatie sau a unui ciclu de vibratie.

3.52. PANA DE REFRACTIE Corp prismatic aplicat pe suprafata de emisie(de receptie) a oscilatorului, pentru a directiona sub un anumit unghi undele ultrasonore in piesa.

3.53. POZITIA INDICATIEI Pozitia punctului de inceput a unei indicatii, in raport cu orizontala ecranului.

3.54. PREZENTARE A Prezentare avind in abscisa timpul de parcurs al impulsului si in ordonata intensitatea ultrasonica receptionata. Investigatia se face dintr-un singur punct al suprafetei piesei.

3.55. PARCURS ULTRASONIC DIRECT (mm) Distanta dintre punctul de iesire al fascicolului din palpator si reflector sau suprafata de reflexie. La examinarea cu incidenta inclinata este egal cu ipotenuza triunghiului de defect.

3.56. PARCURS ULTRASONIC IN V (mm) La examinarea cu incidenta inclinata, distanta parcursa de fascicol in material,de la punctul de iesire din palpator la suprafata de reflexie si in continuare, pana la suprafata de examinare. Acest parcurs are forma literei V.

3.57. RAPORT SEMNAL-ZGOMOT Raportul dintre amplitudinea unei indicatii si amplitudinea maxima a zgomotului de material.

3.58. REFLECTOR Interfata la care fascicolul intalneste o modificare a impedantei acustice si la care o parte a energiei este reflectata.

3.59. REFLEXII MULTIPLE Ecouri succesive de energie ultrasonora intre doua suprafete paralele.

3.60. REFRACTIE Modificare unghiulara a directiei de propagare a undelor, pe suprafata de separatie dintre doua medii cu viteze diferite de propagare a undelor, in cazul incidentei inclinate.

3.61. REZOLUTIE Proprietatea unui defectoscop de a da simultan, indicatii distincte de la discontinuitati care au dimensiuni si coordonate apropiate si sunt dispuse lateral fata de axa fascicolului.

3.62. SENSIBILITATE Proprietatea unui sistem de control de a depista o discontinuitate foarte mica.

3.63. SUPRAFATA DE EXAMINARE Suprafata a piesei de pe care se face examinarea.

3.64. SUPRAFATA DE SEPARARE Suprafata care separa doua medii cu proprietati acustice diferite.

3.65. TRADUCTOR Dispozitiv electroacustic, care transforma energia electrica in energie acustica si invers.

3.66. ULTRASUNET Vibratie acustica cu o frecventa mai mare de 20.000Hz.

3.67. UNDA LONGITUDINALA Unda care se propaga in aceeasi directie in care au loc oscilatiile.

3.68. UNDA TRANSVERSALA Unda care se propaga intr-o directie perpendiculara pe directia de oscilatie.

3.69. UNDA DE PLACA (UNDA LAMB) Unda care se propaga in table de grosimi mici si care este generata numai la anumite valori ale unghiului de incidenta, frecventa si grosime a materialului.

3.70. UNGHI DE INCIDENTA Unghiul dintre directia de propagare a undei incidente si normala la suprafata de separare dintre doua medii.

3.71. UNGHI DE REFLEXIE Unghiul dintre directia de propagare a undei incidente si cea a undei reflectate.

3.72. UNGHI DE REFRACTIE Unghiul dintre directia de propagare a undei refractate si normala la suprafata de separare dintre doua medii.

3.73. VITEZA UNDELOR (m/s) Viteza de deplasare a frontului de unda.

3.74. ZGOMOT DE FOND Indicatii provocate de zgomotul amplificatorului si de tensiuni parazite, produse in timpul examinarii.

3.75. ZGOMOT DE MATERIAL Indicatii provocate de neomogenitati din material.

3.76. ZONA MOARTA (mm) Acea zona dintr-o piesa, situata in imediata vecinatate a palpatorului, in care nu se pot depista sau identifica ecouri provenite de la discontinuitati.

3.77. ABREVIERI

NDT – Examinari Nedistructive.

A.S.T.M. – American Society of Testing Materials.

4. DOCUMENTE DE REFERINTA

4.1. A.S.T.M. A435/A435M-1982.

4.2. A.S.T.M. E164A1/E164A2.

4.3. Verificarea Caracteristicilor Echipamentelor de Control cu Ultrasunete

4.4. Manuale de operare pentru echipamentul de control (defectoscop Krautkramer USK 7, SONIC 200 L si SONIC 1200 S.

5. RESPONSABILITATI

5.1. Seful laboratorului NDT – US. raspunde de intocmirea, revizia si aplicarea prezentei proceduri.

5.2. Personalul certificat NDT – US nivel 2, este responsabil cu efectuarea examinarilor cu ultrasunete, interpretarea discontinuitatilor si intocmirea buletinelor de examinare, prin respectarea prezentei proceduri.

6. PROCEDURA

6.1. Pregatirea suprafetei

(1) Materialul de baza de pe fiecare parte a sudurii, se curata de stropi de sudura, tunder, vopsea, grasimi sau alte materii care influenteaza rezultatul examinarii.

(2) Daca materialul de baza are rugozitate mare, iregularitati de suprafata sau zgarieturi care reduc sensibilitatea de examinare, suprafata trebuie prelucrata mecanic.

(3) Prelucrarea mecanica a suprafetei, se face numai daca specificatiile tehnice ale produsului permit.

6.2. Cuplant

(1) Cuplantul este un mediu lichid sau semilichid care asigura transmiterea energiei acustice de la palpator, in materialul de controlat.

(2) Vascozitatea mediului cuplant se alege in functie de starea suprafetei materialului, temperatura mediului si pozitia in care se afla elementul de controlat.

(3) Se utilizeaza acelasi cuplant atat pentru calibrarea echipamentului cat si la efectuarea examinarii.

(4) Ca mediu cuplant se foloseste una din urmatoarele substante: glicerina, apa, ulei, vaselina.

6.3. Echipamente

6.3.1. Defectoscop Pentru efectuarea examinarilor cu ultrasunete a imbinarilor sudate, se foloseste orice instrument cu prezentare A, care lucreaza prin metoda impuls reflectat si prezinta facilitati de reglare a bazei de timp si a amplificarii. Se utilizeaza urmatoarelew tipuri de defectoscop USK 7, SONIC 200 L si SONIC 1200 S.

6.3.2. Palpatoare

(1) Palpatoarele cu incidenta normala de unde longitudinale, monocristal sau dublucristal cu frecventa nominala de 2-5 MHz, se folosesc pentru examinarea materialului de baza in zona adiacenta sudurii .

(2) Controlul cu palpatoare cu incidenta normala se foloseste la depistarea discontinuitatilor situate in plan paralel cu suprafata de controlat.

(3) Palpatoarele cu incidenta inclinata, de unde transversale sau longitudinale, cu directia de examinare inclinata sub un unghi de 450; 600; 700 si frecventa nominala de 2-4MHz, se folosesc pentru examinarea sudurii.

(4) Controlul cu palpatoare cu incidenta inclinata se foloseste la depistarea discontinuitatilor orientate perpendicular pe suprafata de controlat (defecte longitudinale, transversale, oblice).

6.4. Verificarea sistemului de control Caracteristicile sistemului de control, compus din defectoscop, palpator si cablu de legatura, se verifica conform “Verificarea caracteristicilor echipamentelor de control cu ultrasunete” .

6.5. Examinarea Examinarea se face conform planului de examinare intocmit pentru produsul respectiv.

6.5.1. Examinarea materialului de baza

(1) Examinarea materialului de baza si a zonei influentata termic, se face cu palpatoare cu incidenta normala, de unde longitudinale.

(2) Frecventa nominala si diametrul palpatorului, se stabilesc in functie de grosimea,proprietatile acustice ale materialului si starea suprafetei de controlat.

(3) Domeniul de calibrare se stabileste in functie de grosimea materialului de controlat.

(4) Calibrarea distantelor (baza de timp),se face cu ajutorul blocurilor de calibrare standard: V1 si V2, sau pe corpuri de comparatie cu proprietati acustice si geometrie similare piesei de controlat.

(5) Reglarea sensibilitatii de depistare a defectelor se face cu ajutorul corpurilor de comparatie, cu reflectori artificiali (gauri cu fund plat sau gauri patrunse).

(6) Directia de examinare este paralela cu axa cordonului de sudura.

(7) Depistarea unei discontinuitati se inregistreaza si se ia in considerare la examinarea cu incidenta inclinata a cordonului de sudura.

6.5.2. Examinarea sudurii

(1) Examinarea sudurii se face cu palpatoare cu incidenta inclinata de unde transversale sau longitudinale.

(2) Frecventa nominala, dimensiunile palpatorului si unghiul de patrundere a undelor, se stabilesc in functie de grosimea, proprietatile acustice ale materialului, starea suprafetei, marimea si orientarea presupusa a defectelor.

(3) Controlul sudurii se face cu cel putin doua palpatoare cu incidenta inclinata, cu unghiuri diferite de patrundere a undelor in material.

(4) Domeniul de calibrare se stabileste in functie de grosimea materialului controlat.

(5) Calibrarea distantelor (baza de timp) se face cu ajutorul blocurilor de calibrare standard, respectiv pe raza arcului de cerc de 100mm a blocului de calibrare V1 , sau pe raza arcului de cerc de 50mm si/sau 25mm, a blocului de calibrare V2.

(6) Directiile de examinare se stabilesc in functie de posibila orientare a defectelor.

6.6. Ridicarea curbei de referinta si reglarea sensibilitatii

6.6.1. Stabilirea nivelului de referinta si corectiile aplicate la incidenta normala

(1) Curba de referinta se determina folosind ca reflectori de referinta gauri patrunse, gauri cu fund plat sau un perete de fund, situate la diferite adancimi

(2) Reglajul sensibilitatii se face pe un corp de comparatie, confectionat dintr-un material similar celui de controlat, cu aceeasi grosime si proprietati acustice.

(3) Se plaseaza palpatorul pe corpul de comparatie, sau pe materialul de controlat, astfel incat sa se obtina un ecou de fund.

(4) Se regleaza amplificarea, astfel incat inaltimea ecoului de fund sa se ridice la minim 50% sau maxim 75% din inaltimea ecranului.

(5) Daca reglarea sensibilitatii se face cu ajutorul unui corp de comparatie cu reflector artificial tip gaura patrunsa, se plaseaza palpatorul deasupra gaurii patrunse si se regleaza amplificarea, astfel incat ecoul provenit de la gaura sa se ridice la 50% din inaltimea ecranului.

6.6.2. Ridicarea curbei de comparatie si corectiile aplicate la incidenta inclinata

(1) Curba de referinta se determina folosind ca reflectori de referinta, gaurile patrunse practicate in corpul de comparatie.

(2) Corpul de comparatie este confectionat din materialul care urmeaza a fi controlat, sau dintr-un material similar, cu aceleasi proprietati acustice si suprafete.

(3) Gaura patrunsa, folosita ca reflector de referinta, este practicata in plan paralel cu suprafata de contact a corpului de comparatie.

(4) Primul punct se determina plasand palpatorul astfel incat sa se obtina un ecou de la prima gaura patrunsa de sub suprafata de examinare a corpului de comparatie.Se optimizeaza inaltimea ecoului, prin reglarea amplificarii, astfel incat varful indicatiei sa fie la 80 % din inaltimea ecranului.

(5) Aceasta amplificare se numeste “amplificare de baza pentru comparatie”, se noteaza cu Vv si se inregistreaza.

(6) Fara a se modifica amplificarea de baza pentru comparatie, palpatorul se pozitioneaza la intervale de un semipas, inaltimea ecourilor provenite de la reflector la fiecare interval, marcandu-se pe ecran. Prin varful punctelor obtinute se traseaza o linie subtire, a carei lungime acopera zona de controlat. Linia obtinuta reprezinta curba de comparatie sau limita de inregistrare.

(7) Daca, din cauza atenuarii, curba de comparatie scade sub 20% din inaltimea ecranului, se adauga o amplificare suplimentara (V*), astfel incat varful indicatiei sa se ridice la 80% din inaltimea ecranului.

(8) Se inregistreaza amplificarea de baza corectata. Aceasta amplificare se va utiliza numai pentru examinarea zonei respective.

(9) Folosind amplificarea de baza se aplica corectia de transfer pentru a compensa influentele atenuarii pe suprafete si in volum, intre corpul de comparatie si piesa de controlat.

(10) Pentru a determina valoarea pierderilor prin transfer si atenuare volumica, se folosesc doua palpatoare (Emisie-Receptie), cu incidenta inclinata sub acelasi unghi, aceeasi frecventa si dimensiuni. Se aseaza palpatoarele astfel incat sa se obtina un ecou de la peretele de fund.

(11) Se noteaza amplificarea (VT1), pentru care varful indicatiei din corpul de comparatie se afla pe linia de comparatie si parcursul ultrasonic (s1), din pozitia indicatiei.

(12) Pentru a determina valoarea pierderilor prin transfer in imbinarea sudata, axa fascicolului trebuie sa parcurga sudura, dar reflexia ultrasunetului sa se produca in afara sudurii.

(13) Se noteaza amplificarea (VT2), pentru care varful indicatiei din piesa de controlat se afla pe linia de comparatie si parcursul ultrasonic (s2),din pozitia indicatiei.

(14) Valoarea efectiva a corectiei de transfer se obtine din urmatoarea relatie: VT=VT2-VT1-VS in care VS=VS1-VS2 VS reprezinta diferenta de amplificare datorata distantei. VS1 si VS2, sunt amplificarile pentru s1 si s2.

(15) Daca diametrul gaurii patrunse folosite la ridicarea curbei de comparatie, difera de cel din instructiunile de control, se adauga o amplificare suplimentara (V), a carei valoare se stabileste conform urmatoarei relatii:

V= 10lgD1/D2 (dB) in care: D1 = diametrul gaurii din corpul de comparatie D2 = diametrul gaurii conform instructiunilor de control

(16) Amplificarea de inregistrare (VR) rezulta din valoarea amplificarii de baza la care se adauga corectiile specificate, adica: VR= VV +VT +V+ V*

(17) Controlul se efectueaza cu amplificarea de inregistrare maxima.

6.7. Evaluarea discontinuitatilor

6.7.1. Evaluarea discontinuitatilor depistate in materialul de baza

(1) Se considera discontinuitate orice indicatie continua, care determina pierderea ecoului de fund, sau a carei inaltime este egala cu inaltimea ecoului de fund.

(2) Pentru delimitarea discontinuitatii, se optimizeaza inaltimea ecoului provenit de la discontinuitate.Se deplaseaza palpatorul pe suprafata de examinare pana cand inaltimea ecoului de la discontinuitate este egala cu inaltimea ecoului de fund. Zona afectata de discontinuitate se marcheaza pe suprafata materialului.

(3) La evaluarea discontinuitatilor depistate, se aplica criteriile de acceptare stabilite de Societatea de Clasificare, sau alte standarde specifice produsului.

6.7.2. Evaluarea discontinuitatilor depistate in sudura

(1) Se considera discontinuitate, orice indicatie atinge sau depaseste limita de inregistrare.

(2) Daca ecoul unei discontinuitati este mai mare decat limita de inregistrare, se pune varful indicatiei, prin reglajul amplificarii, pe curba de comparatie, si se citeste valoarea reglata a amplificarii (VU).Aceasta amplificare se numeste amplificare de discontinuitate.

(3) Pentru determinarea lungimii de inregistrare a discontinuitatii, se adauga o amplificare suplimentara (VR), a carei valoare se stabileste in functie de grosimea materialului controlat, astfel: d (mm) VR (dB) < 10 0 10-40 6 > 40 12

(4) Indicatiile care depasesc curba de acceptare, dar nu ating limita de inregistrare, se evalueaza conform criteriilor de acceptare stabilite de Societatea de Clasificare, sau alte standarde de produs.

7. INREGISTRARE-ARHIVARE

Raportul de examinare cu ultrasunete, formular ,este intocmit in trei exemplare, din care unul se preda Clientului, unul Societatii de Clasificare, originalul se pastreaza un an in arhiva laboratorului, dupa care se depune la arhiva societatii.

8. ANEXE

8.1 Determinarea curbei de comparatie si criterii de acceptare

8.2 Raport de examinare cu ultrasunete – formular

Posted in Examinari nedistructive, Examinari nedistructive cu ultrasunete, PROCEDURA DE EXAMINARE | Etichetat: , , , , , , , , | 12 Comments »