4ndt's Blog

About NDT procedures, standards. Technical discussions

Archive for the ‘Examinari nedistructive’ Category

Job inspector NDT – UT, MT, PT, RT, ET – operator examinari nedistruvtve

Posted by 4ndt pe Decembrie 24, 2011

Companie internationala care furnizeaza servicii in domeniul examinarilor de materiale.

Responsabilitatile postului:

• Monitorizarea si imbunatatirea proceselor legate de activitatile de control al calitatii produselor realizate;
• Controleaza/verifica produsele rezultate in procesul de productie cu instrumentele din dotare si face inscrisuri in fisa de control calitate;
• Executa controale nedistructive conform competentelor sale si cerintelor din proiect;
• Controleaza si verifica trasabilitatea marcajului pieselor brute si a pieselor finite;
• Verifica modul de respectarea al instructiunilor de incarcare/ descarcare a materiilor prime si respectiv a produselor finite.

Cerinte:

• Autorizatie NDT de nivel II (Minim 2 metode);
• Experienta anterioara de minim 3 ani intr-o pozitie similara, in domeniul CTC si NDT;
• Cunoasterea limbii engleze reprezinta un avantaj;
• Experienta in utilizarea programelor MS Office;
• Atentie pentru detalii.

CV-urile se vor trimite pe adresa codrut_david@yahoo.com  

Posted in Examinari cu particule magnetice PM (MT), Examinari cu radiatii penetrante, Examinari nedistructive, Examinari nedistructive cu ultrasunete, Lichide penetrante LP (PT), PROCEDURA DE EXAMINARE, PUBLICITATE | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Examinare cu ultrasunete a pieselor din cupru

Posted by 4ndt pe Septembrie 29, 2011

Buna ziua,

Zilele acestea lucrez la un proiect. Este vorba despre examinarea cu ultrasunete a unor inele din cupru. (inelele sunt formate din doua jumatati ce au fost lipite, intre ele existand un mic strat de nichel 0,3 -0,5 mm). Este de asteptat ca potentialele defecte sa fie in acea zona.
Astept ceva pareri pe aceasta tema .
Pentru detalii o mica schita:


Va multumesc frumos!

Codrut DAVID

Posted in Examinari nedistructive, Examinari nedistructive cu ultrasunete, PROCEDURA DE EXAMINARE | Etichetat: , , | Leave a Comment »

DETERMINAREA CURBEI DE COMPARATIE; CRITERII DE ACCEPTARE

Posted by 4ndt pe Ianuarie 10, 2010

Anexa la articolul: Examinare cu ultrasunete – procedura

//

A.1.  Corpuri de comparatie

(1)  Curbele de comparatie se ridica in scopul de a compensa atenuarea energiei undelor prin absorbtie si imprastiere. Aceste curbe se traseaza pe pelicula transparenta si se ataseaza la ecranul defectoscopului.

Curba de comparatie da inaltimea semnalului de la acelasi reflector, in functie de distanta de la reflector la palpator.

(2)   Curba de comparatie se determina folosind gauri patrunse, ca reflectori de referinta. Gaurile patrunse sunt practicate in corpurile de comparatie. Corpurile de comparatie sunt confectionate din materialul produsului, sau dintr-un material similar (cu aceleasi proprietati acustice si suprafete).

(3)   Corpul de comparatie are grosimea “ T “, functie de grosimea materialului de controlat (conform fig.2)

In cazul unei imbinari sudate intre doua sau mai multe grosimi, T (grosimea blocului de referinta) corespunde grosimilor respective.

(4)   Daca suprafata de contact a materialului care urmeaza a fi controlat are raza       curburii mai mica de 250mm, raza curburii corpului de comparatie este +/ 10% din cea a materialului.

(5)   Gaura patrunsa (fig.2) folosita ca reflector de referinta, se practica in plan paralel cu suprafata de contact a corpului de comparatie.

Pozitia (adancimea) si diametrul gaurii patrunse sunt specificate in fig.2.

A 2.  Calibrarea palpatorului de unde transversale

(1)     Primul punct pe curba de comparatie, se determina plasand palpatorul in poz.A, aratata in fig.1B, pentru table cu grosimea cuprinsa intre 10-25mm, si conform fig.1C, pentru table cu grosimea mai mare de 25mm.

(2)     Se optimizeaza inaltimea ecoului de la gaura patrunsa si se regleaza amplificarea, astfel incat inaltimea ecoului sa fie la 80% din inaltimea ecranului.Aceasta amplificare se numeste “Amplificare de baza” si se inregistreaza.

(3)     Fara a modifica ampificarea de baza, palpatorul se pozitioneaza la intervale de un semipas, conform figurilor 1A, 1B, 1C, inaltimea ecourilor respective marcandu-se pe ecran. Prin varful punctelor obtinute se traseaza o linie subtire a carei lungime acopera zona de controlat. Curba obtinuta se numeste curba de comparatie (limita de inregistrare).

(4)     Dupa determinarea curbei de comparatie, se traseaza alte doua curbe, la 20% si 50% din curba de comparatie ( fig.1A, 1B, 1C).

(5)     Daca din cauza atenuarii, curba de comparatie scade sub 25% din inaltimea ecranului, se mareste amplificarea in modul urmator :

a)    Palpatorul se aseaza in pozitia B (alternativ cu poz.C), conform fig.4, se optimizeaza inaltimea ecoului si se ajusteaza cu ajutorul amplificarii la 80% din inaltimea ecranului. Se noteaza noua amplificare de baza corectata.

b)   Fara a modifica noua amplificare de baza, palpatorul se aseaza in poz.C (alternativ cu D), si se traseaza pe ecran noua curba de comparatie.Apoi se traseaza cele doua curbe, la 20% si 50% din noua curba de comparatie. Noua amplificare de baza, se foloseste numai pentru examinarea in zona respectiva (modificata).

A  3. Calibrarea palpatoarelor de unde longitudinale

A 3.1.  Pentru table mai subtiri de 50mm.

(1)   Se aseaza papatorul pe blocul de referinta, deasupra reflectorului de

calibrare conform poz.A, fig.5A, astfel incat inaltimea ecoului

optimizat sa ajunga la 50% din inaltimea ecranului.

(2)   Se noteaza amplificarea de baza de comparatie.

(3)   Nivelul de referinta se traseaza sub forma de linie orizontala pe       ecran.

A 3.2. Pentru table cu grosimea mai mare de 50mm

(1)   Se aseaza palpatorul pe blocul de referinta, deasupra reflectorului de calibrare, in poz.A, conform fig.5B. Inaltimea ecoului se optimizeaza si se ajusteaza cu ajutorul amplificarii, la 50% din inaltimea ecranului.

(2)   Aceasta amplificare este amplificarea de baza pentru comparatie si se noteaza.Fara a modifica amplificarea, palpatorul se aseaza in poz.B, inaltimea ecoului se optimizeaza si se marcheaza pe ecran varfurile ecoului.

(3)   Cele doua puncte marcate pe ecran, se unesc printr-o linie dreapta, care se poate extinde astfel incat sa acopere zona de controlat.

A 4.  Criterii de acceptare

(1)   Indicatiile care produc semnale mai mari de 50% din curba de comparatie si depasesc lungimea maxim admisa, specificata in tabelul A, sunt inacceptabile.

TABEL A

CLASIFICARE INALTIMEA ECOULUI LUNGIMEA MAXIMA
CLASA A >100% t/2, sau max 10 mm
50% – 100% t,  sau max 20 mm
CLASA B >100% t,  sau max 20 mm
50% – 100% 2t, sau max.40 mm

(2)   Fisurile transversale pe directia cordonului de sudura, indiferent de lungimea lor, sunt neacceptabile.
<a target=’_blank’ title=’determinarea curbei de comparatie’
<a target=’_blank’ title=’determinarea curbei de comparatie 2′
<a target=’_blank’ title=’determinarea curbei de comparatie 3′

Posted in Examinari nedistructive, Examinari nedistructive cu ultrasunete | Etichetat: , , , , , , , , | 3 Comments »

Examinare cu ultrasunete – procedura

Posted by 4ndt pe Ianuarie 10, 2010

CUPRINS:

1. SCOP

2. DOMENIU

3. DEFINITII, ABREVIERI

4. DOCUMENTE DE REFERINTA

5. RESPONSABILITATI

6. PROCEDURA

7. INREGISTRARE-ARHIVARE

8. ANEXE

1. SCOP

Procedura de control cu ultrasunete, stabileste modul de depistare al defectelor interne din sudura si materialul de baza, din zona adiacenta sudurii (zona influentata termic).

2. DOMENIUL

Aceasta procedura se aplica la examinarea cu ultrasunete, prin metoda impuls reflectat, a imbinarilor sudate cu patrundere a tablelor laminate, cu grosimea cuprinsa intre 10mm si 50mm, utilizate la structura navelor .

3. DEFINITII, ABREVIERI

3.1. AMPLITUDINE ( % ) Inaltimea unui ecou pe ecranul CRT (Catodic Ray Tube), marimea impulsului de intrare, care produce ecoul.

3.2. ATENUARE (dB) Pierdere a energiei undelor prin absorbtie si dispersie.

3.3. AMPLIFICARE DE BAZA, PENTRU CALIBRARE (dB) Amplificare de aparat pentru varful indicatiei reflectorului de calibrare la inaltimea de calibrare = inaltimea de referinta.

3.4. AMPLIFICARE DE BAZA, PENTRU COMPARATIE (dB) Amplificare de aparat cu care s-a inregistrat linia de comparatie.

3.5. AMPLIFICARE DE INREGISTRARE (dB) Amplificare de aparat,compusa din amplificarea de baza si adaosul de amplificare (corectii).

3.6. AMPLIFICARE DE DISCONTINUITATE (dB) Amplificare de aparat pentru varful unei indicatii de discontinuitate pe curba de comparatie sau de referinta.

3.7. ARC DE CERC (mm) Arc de cerc cu raza de 100mm sau 25 si 50mm, care face parte din geometria blocurilor de calibrare (K1, respectiv K2), utilizate la calibrarea distantelor in incidenta oblica.

3.8. AXA LUNGIMII SISTEMULUI DE COORDONATE La controlul imbinarilor sudate este data de directia cordonului de sudura.

3.9. AXA TRANSVERSALA A SISTEMULUI DE COORDONATE Axa perpendiculara pe axa lungimii.

3.10. AXA DE ADANCIME A SISTEMULUI DE COORDONATE Axa perpendiculara pe planul de examinare (planul de referinta).

3.11. BAZA DE TIMP Prezentarea timpului sau a distantei parcurse, prin deplasare pe orizontala, in directia axei X.

3.12. BLOC DE REFERINTA (CALIBRARE) Corp de control, confectionat dintr-un material cu o compozitie specificata, tratat termic, cu suprafete paralele si curbe si reflectori artificiali, cu ajutorul caruia se efectueaza calibrarea distantelor, reglarea sensibilitatii si verificarea proprietatilor sistemului de control.

3.13. CORP DE COMPARATIE Corp adaptat piesei de controlat, in ceea ce priveste caracteristicile acustice si geometrice, cu reflectori de comparatie, cu ajutorul caruia se regleaza sensibilitatea de control.

3.14. CRISTAL Element piezoelectric, component de baza al palpatorului.

3.15. CURBA DE CORECTIE DISTANTA-AMPLITUDINE Reprezinta curba data de inaltimea semnalului de la acelasi reflector, in functie de distanta de la reflector la palpator, folosita la aprecierea marimii unui ecou de defect.

3.16. CUPLANT Substanta intercalata intre palpator si piesa de controlat, care asigura si imbunatateste transmiterea energiei ultrasunetelor.

3.17. CAMP APROPIAT ( ZONA FRESNEL) Acea zona dintr-o piesa, situata in imediata vecinatate a palpatorului, in care nu se pot depista sau identifica ecouri provenite de la discontinuitati.

3.18. CAMP INDEPARTAT (ZONA FRAUNHOFER) Acea zona a fascicolului in care pentru reflectori egali ca marime, amplitudinea semnalului descreste exponential cu cresterea distantei pana la reflector.

3.19. CORECTIE DE TRANSFER Corectie pentru compensarea diferitelor influente ale suprafetei (cuplarii) si atenuarii dintre blocurile de calibrare (corpurile de comparatie) si piesa.

3.20. CORECTIE DE CUPLARE Corectie de transfer care compenseaza diferentele de cuplare acustica dintre corpurile de comparatie sau blocurile de calibrare si piesa de controlat.

3.21. DAMPING Limitarea duratei unei vibratii in aparat, prin mijloace mecanice sau electrice.

3.22. DECIBEL Expresie logaritmica, reprezentind raportul a doua marimi: amplitudine si intensitate.

3.23. DOMENIU DINAMIC Raportul dintre cea mai mare si cea mai mica suprafata reflectoare care poate fi vizualizata pe ecranul CRT, folosind o amplificare constanta.

3.24. DOMENIUL SCALEI Latimea utilizabila a ecranului, in unitati de scala.

3.25. DOMENIU DE CALIBRARE (mm) Domeniul reglat pe ecran, in parcurs ultrasonic.

3.26. DIAMETRUL GAURII (mm) Diametrul unui reflector cilindric, respectiv al unei gauri transversale.

3.27. DIAMETRUL DISCULUI Diametrul unui reflector in forma de disc sau a unei gauri cu fund plat.

3.28. ECOU Indicatie a energiei reflectate.

3.29. ECOU DE FUND Ecou provenit de la suprafata opusa celei pe care se afla palparorul.

3.30. ECOU DE CONTROL Semnal de referinta de la o suprafata reflectoare constanta, de exemplu ecou de fund.

3.31. ECOURI MULTIPLE Reflexii succesive de la suprafata opusa celei pe care se afla palpatorul.

3.32. FACTOR DE SCALA (mm) Raportul dintre valoarea domeniului calibrat si numarul de diviziuni de pe axa orizontala a ecranului.

3.33. FAZA Parametru ce caracterizeaza starea momentana a unei oscilatii.

3.34. FRECVENTA (Hz; MHz) Numarul de oscilatii/vibratii pe unitatea de timp (1Hz=1/s)

3.35. IMPEDANTA ACUSTICA (Kg/(m2.s)) Produsul vitezei si densitatii masice a unui mediu.

3.36. INDICATIE Semnal care denota prezenta unui reflector.

3.37. INCIDENTA NORMALA Incidenta la care axa fascicolului este perpendiculara pe suprafata de examinare.

3.38. INCIDENTA INCLINATA Incidenta la care axa fascicolului este inclinata sub un unghi, fata de suprafata de examinare.

3.39. INDEXUL PALPATORULUI (mm) Distanta masurata de la muchia anterioara a palpatorului pana la punctul de iesire a fascicolului din palpator.

3.40. INTERFATA Suprafata de separare dintre doua materiale cu impedante acustice diferite.

3.41. LINIARITATEA AMPLIFICARII (PE VERTICALA) Caracteristica unui aparat de a reproduce pe ecran impulsul receptionat, prin semnale cu amplitudini proportionale cu acesta.

3.42. LINIARITATEA SCARII DISTANTELOR (PE ORIZONTALA) Caracteristica unui aparat de a reproduce pe ecran, impulsuri la distante proportionale cu timpul parcurs de unda (de exemplu, ecouri multiple).

3.43. LIMITA MAXIMA DE EXAMINARE Adincimea maxima dintr-o piesa, care poate fi examinata cu un anumit aparat.

3.44. LIMITA VERTICALA Nivelul maxim citibil al unei indicatii, pe verticala, determinat de limitele fizice sau electrice ale prezentarii A.

3.45. LUNGIME DE UNDA Distanta, in directia propagarii, intre doua puncte succesive ale unei unde periodice,in care faza este egala.

3.46. METODA CU IMPULS REFLECTAT Metoda de control, la care prezenta si pozitia unui reflector sint indicate de amplitudinea ecoului si timp.

3.47. PALPATOR Element compus din unul sau mai multe traductoare electroacustice, care emite respectiv receptioneaza energia ultrasonora.

3.48. PALPATOR NORMAL Palpator pentru examinare cu incidenta normala.

3.49. PALPATOR INCLINAT Palpator pentru examinare cu incidenta inclinata.

3.50. PALPATOR EMISIE-RECEPTIE Palpator compus din doua elemente; unul emitator si celalalt receptor.

3.51. PERIOADA (s) Durata unei perioade de oscilatie sau a unui ciclu de vibratie.

3.52. PANA DE REFRACTIE Corp prismatic aplicat pe suprafata de emisie(de receptie) a oscilatorului, pentru a directiona sub un anumit unghi undele ultrasonore in piesa.

3.53. POZITIA INDICATIEI Pozitia punctului de inceput a unei indicatii, in raport cu orizontala ecranului.

3.54. PREZENTARE A Prezentare avind in abscisa timpul de parcurs al impulsului si in ordonata intensitatea ultrasonica receptionata. Investigatia se face dintr-un singur punct al suprafetei piesei.

3.55. PARCURS ULTRASONIC DIRECT (mm) Distanta dintre punctul de iesire al fascicolului din palpator si reflector sau suprafata de reflexie. La examinarea cu incidenta inclinata este egal cu ipotenuza triunghiului de defect.

3.56. PARCURS ULTRASONIC IN V (mm) La examinarea cu incidenta inclinata, distanta parcursa de fascicol in material,de la punctul de iesire din palpator la suprafata de reflexie si in continuare, pana la suprafata de examinare. Acest parcurs are forma literei V.

3.57. RAPORT SEMNAL-ZGOMOT Raportul dintre amplitudinea unei indicatii si amplitudinea maxima a zgomotului de material.

3.58. REFLECTOR Interfata la care fascicolul intalneste o modificare a impedantei acustice si la care o parte a energiei este reflectata.

3.59. REFLEXII MULTIPLE Ecouri succesive de energie ultrasonora intre doua suprafete paralele.

3.60. REFRACTIE Modificare unghiulara a directiei de propagare a undelor, pe suprafata de separatie dintre doua medii cu viteze diferite de propagare a undelor, in cazul incidentei inclinate.

3.61. REZOLUTIE Proprietatea unui defectoscop de a da simultan, indicatii distincte de la discontinuitati care au dimensiuni si coordonate apropiate si sunt dispuse lateral fata de axa fascicolului.

3.62. SENSIBILITATE Proprietatea unui sistem de control de a depista o discontinuitate foarte mica.

3.63. SUPRAFATA DE EXAMINARE Suprafata a piesei de pe care se face examinarea.

3.64. SUPRAFATA DE SEPARARE Suprafata care separa doua medii cu proprietati acustice diferite.

3.65. TRADUCTOR Dispozitiv electroacustic, care transforma energia electrica in energie acustica si invers.

3.66. ULTRASUNET Vibratie acustica cu o frecventa mai mare de 20.000Hz.

3.67. UNDA LONGITUDINALA Unda care se propaga in aceeasi directie in care au loc oscilatiile.

3.68. UNDA TRANSVERSALA Unda care se propaga intr-o directie perpendiculara pe directia de oscilatie.

3.69. UNDA DE PLACA (UNDA LAMB) Unda care se propaga in table de grosimi mici si care este generata numai la anumite valori ale unghiului de incidenta, frecventa si grosime a materialului.

3.70. UNGHI DE INCIDENTA Unghiul dintre directia de propagare a undei incidente si normala la suprafata de separare dintre doua medii.

3.71. UNGHI DE REFLEXIE Unghiul dintre directia de propagare a undei incidente si cea a undei reflectate.

3.72. UNGHI DE REFRACTIE Unghiul dintre directia de propagare a undei refractate si normala la suprafata de separare dintre doua medii.

3.73. VITEZA UNDELOR (m/s) Viteza de deplasare a frontului de unda.

3.74. ZGOMOT DE FOND Indicatii provocate de zgomotul amplificatorului si de tensiuni parazite, produse in timpul examinarii.

3.75. ZGOMOT DE MATERIAL Indicatii provocate de neomogenitati din material.

3.76. ZONA MOARTA (mm) Acea zona dintr-o piesa, situata in imediata vecinatate a palpatorului, in care nu se pot depista sau identifica ecouri provenite de la discontinuitati.

3.77. ABREVIERI

NDT – Examinari Nedistructive.

A.S.T.M. – American Society of Testing Materials.

4. DOCUMENTE DE REFERINTA

4.1. A.S.T.M. A435/A435M-1982.

4.2. A.S.T.M. E164A1/E164A2.

4.3. Verificarea Caracteristicilor Echipamentelor de Control cu Ultrasunete

4.4. Manuale de operare pentru echipamentul de control (defectoscop Krautkramer USK 7, SONIC 200 L si SONIC 1200 S.

5. RESPONSABILITATI

5.1. Seful laboratorului NDT – US. raspunde de intocmirea, revizia si aplicarea prezentei proceduri.

5.2. Personalul certificat NDT – US nivel 2, este responsabil cu efectuarea examinarilor cu ultrasunete, interpretarea discontinuitatilor si intocmirea buletinelor de examinare, prin respectarea prezentei proceduri.

6. PROCEDURA

6.1. Pregatirea suprafetei

(1) Materialul de baza de pe fiecare parte a sudurii, se curata de stropi de sudura, tunder, vopsea, grasimi sau alte materii care influenteaza rezultatul examinarii.

(2) Daca materialul de baza are rugozitate mare, iregularitati de suprafata sau zgarieturi care reduc sensibilitatea de examinare, suprafata trebuie prelucrata mecanic.

(3) Prelucrarea mecanica a suprafetei, se face numai daca specificatiile tehnice ale produsului permit.

6.2. Cuplant

(1) Cuplantul este un mediu lichid sau semilichid care asigura transmiterea energiei acustice de la palpator, in materialul de controlat.

(2) Vascozitatea mediului cuplant se alege in functie de starea suprafetei materialului, temperatura mediului si pozitia in care se afla elementul de controlat.

(3) Se utilizeaza acelasi cuplant atat pentru calibrarea echipamentului cat si la efectuarea examinarii.

(4) Ca mediu cuplant se foloseste una din urmatoarele substante: glicerina, apa, ulei, vaselina.

6.3. Echipamente

6.3.1. Defectoscop Pentru efectuarea examinarilor cu ultrasunete a imbinarilor sudate, se foloseste orice instrument cu prezentare A, care lucreaza prin metoda impuls reflectat si prezinta facilitati de reglare a bazei de timp si a amplificarii. Se utilizeaza urmatoarelew tipuri de defectoscop USK 7, SONIC 200 L si SONIC 1200 S.

6.3.2. Palpatoare

(1) Palpatoarele cu incidenta normala de unde longitudinale, monocristal sau dublucristal cu frecventa nominala de 2-5 MHz, se folosesc pentru examinarea materialului de baza in zona adiacenta sudurii .

(2) Controlul cu palpatoare cu incidenta normala se foloseste la depistarea discontinuitatilor situate in plan paralel cu suprafata de controlat.

(3) Palpatoarele cu incidenta inclinata, de unde transversale sau longitudinale, cu directia de examinare inclinata sub un unghi de 450; 600; 700 si frecventa nominala de 2-4MHz, se folosesc pentru examinarea sudurii.

(4) Controlul cu palpatoare cu incidenta inclinata se foloseste la depistarea discontinuitatilor orientate perpendicular pe suprafata de controlat (defecte longitudinale, transversale, oblice).

6.4. Verificarea sistemului de control Caracteristicile sistemului de control, compus din defectoscop, palpator si cablu de legatura, se verifica conform “Verificarea caracteristicilor echipamentelor de control cu ultrasunete” .

6.5. Examinarea Examinarea se face conform planului de examinare intocmit pentru produsul respectiv.

6.5.1. Examinarea materialului de baza

(1) Examinarea materialului de baza si a zonei influentata termic, se face cu palpatoare cu incidenta normala, de unde longitudinale.

(2) Frecventa nominala si diametrul palpatorului, se stabilesc in functie de grosimea,proprietatile acustice ale materialului si starea suprafetei de controlat.

(3) Domeniul de calibrare se stabileste in functie de grosimea materialului de controlat.

(4) Calibrarea distantelor (baza de timp),se face cu ajutorul blocurilor de calibrare standard: V1 si V2, sau pe corpuri de comparatie cu proprietati acustice si geometrie similare piesei de controlat.

(5) Reglarea sensibilitatii de depistare a defectelor se face cu ajutorul corpurilor de comparatie, cu reflectori artificiali (gauri cu fund plat sau gauri patrunse).

(6) Directia de examinare este paralela cu axa cordonului de sudura.

(7) Depistarea unei discontinuitati se inregistreaza si se ia in considerare la examinarea cu incidenta inclinata a cordonului de sudura.

6.5.2. Examinarea sudurii

(1) Examinarea sudurii se face cu palpatoare cu incidenta inclinata de unde transversale sau longitudinale.

(2) Frecventa nominala, dimensiunile palpatorului si unghiul de patrundere a undelor, se stabilesc in functie de grosimea, proprietatile acustice ale materialului, starea suprafetei, marimea si orientarea presupusa a defectelor.

(3) Controlul sudurii se face cu cel putin doua palpatoare cu incidenta inclinata, cu unghiuri diferite de patrundere a undelor in material.

(4) Domeniul de calibrare se stabileste in functie de grosimea materialului controlat.

(5) Calibrarea distantelor (baza de timp) se face cu ajutorul blocurilor de calibrare standard, respectiv pe raza arcului de cerc de 100mm a blocului de calibrare V1 , sau pe raza arcului de cerc de 50mm si/sau 25mm, a blocului de calibrare V2.

(6) Directiile de examinare se stabilesc in functie de posibila orientare a defectelor.

6.6. Ridicarea curbei de referinta si reglarea sensibilitatii

6.6.1. Stabilirea nivelului de referinta si corectiile aplicate la incidenta normala

(1) Curba de referinta se determina folosind ca reflectori de referinta gauri patrunse, gauri cu fund plat sau un perete de fund, situate la diferite adancimi

(2) Reglajul sensibilitatii se face pe un corp de comparatie, confectionat dintr-un material similar celui de controlat, cu aceeasi grosime si proprietati acustice.

(3) Se plaseaza palpatorul pe corpul de comparatie, sau pe materialul de controlat, astfel incat sa se obtina un ecou de fund.

(4) Se regleaza amplificarea, astfel incat inaltimea ecoului de fund sa se ridice la minim 50% sau maxim 75% din inaltimea ecranului.

(5) Daca reglarea sensibilitatii se face cu ajutorul unui corp de comparatie cu reflector artificial tip gaura patrunsa, se plaseaza palpatorul deasupra gaurii patrunse si se regleaza amplificarea, astfel incat ecoul provenit de la gaura sa se ridice la 50% din inaltimea ecranului.

6.6.2. Ridicarea curbei de comparatie si corectiile aplicate la incidenta inclinata

(1) Curba de referinta se determina folosind ca reflectori de referinta, gaurile patrunse practicate in corpul de comparatie.

(2) Corpul de comparatie este confectionat din materialul care urmeaza a fi controlat, sau dintr-un material similar, cu aceleasi proprietati acustice si suprafete.

(3) Gaura patrunsa, folosita ca reflector de referinta, este practicata in plan paralel cu suprafata de contact a corpului de comparatie.

(4) Primul punct se determina plasand palpatorul astfel incat sa se obtina un ecou de la prima gaura patrunsa de sub suprafata de examinare a corpului de comparatie.Se optimizeaza inaltimea ecoului, prin reglarea amplificarii, astfel incat varful indicatiei sa fie la 80 % din inaltimea ecranului.

(5) Aceasta amplificare se numeste “amplificare de baza pentru comparatie”, se noteaza cu Vv si se inregistreaza.

(6) Fara a se modifica amplificarea de baza pentru comparatie, palpatorul se pozitioneaza la intervale de un semipas, inaltimea ecourilor provenite de la reflector la fiecare interval, marcandu-se pe ecran. Prin varful punctelor obtinute se traseaza o linie subtire, a carei lungime acopera zona de controlat. Linia obtinuta reprezinta curba de comparatie sau limita de inregistrare.

(7) Daca, din cauza atenuarii, curba de comparatie scade sub 20% din inaltimea ecranului, se adauga o amplificare suplimentara (V*), astfel incat varful indicatiei sa se ridice la 80% din inaltimea ecranului.

(8) Se inregistreaza amplificarea de baza corectata. Aceasta amplificare se va utiliza numai pentru examinarea zonei respective.

(9) Folosind amplificarea de baza se aplica corectia de transfer pentru a compensa influentele atenuarii pe suprafete si in volum, intre corpul de comparatie si piesa de controlat.

(10) Pentru a determina valoarea pierderilor prin transfer si atenuare volumica, se folosesc doua palpatoare (Emisie-Receptie), cu incidenta inclinata sub acelasi unghi, aceeasi frecventa si dimensiuni. Se aseaza palpatoarele astfel incat sa se obtina un ecou de la peretele de fund.

(11) Se noteaza amplificarea (VT1), pentru care varful indicatiei din corpul de comparatie se afla pe linia de comparatie si parcursul ultrasonic (s1), din pozitia indicatiei.

(12) Pentru a determina valoarea pierderilor prin transfer in imbinarea sudata, axa fascicolului trebuie sa parcurga sudura, dar reflexia ultrasunetului sa se produca in afara sudurii.

(13) Se noteaza amplificarea (VT2), pentru care varful indicatiei din piesa de controlat se afla pe linia de comparatie si parcursul ultrasonic (s2),din pozitia indicatiei.

(14) Valoarea efectiva a corectiei de transfer se obtine din urmatoarea relatie: VT=VT2-VT1-VS in care VS=VS1-VS2 VS reprezinta diferenta de amplificare datorata distantei. VS1 si VS2, sunt amplificarile pentru s1 si s2.

(15) Daca diametrul gaurii patrunse folosite la ridicarea curbei de comparatie, difera de cel din instructiunile de control, se adauga o amplificare suplimentara (V), a carei valoare se stabileste conform urmatoarei relatii:

V= 10lgD1/D2 (dB) in care: D1 = diametrul gaurii din corpul de comparatie D2 = diametrul gaurii conform instructiunilor de control

(16) Amplificarea de inregistrare (VR) rezulta din valoarea amplificarii de baza la care se adauga corectiile specificate, adica: VR= VV +VT +V+ V*

(17) Controlul se efectueaza cu amplificarea de inregistrare maxima.

6.7. Evaluarea discontinuitatilor

6.7.1. Evaluarea discontinuitatilor depistate in materialul de baza

(1) Se considera discontinuitate orice indicatie continua, care determina pierderea ecoului de fund, sau a carei inaltime este egala cu inaltimea ecoului de fund.

(2) Pentru delimitarea discontinuitatii, se optimizeaza inaltimea ecoului provenit de la discontinuitate.Se deplaseaza palpatorul pe suprafata de examinare pana cand inaltimea ecoului de la discontinuitate este egala cu inaltimea ecoului de fund. Zona afectata de discontinuitate se marcheaza pe suprafata materialului.

(3) La evaluarea discontinuitatilor depistate, se aplica criteriile de acceptare stabilite de Societatea de Clasificare, sau alte standarde specifice produsului.

6.7.2. Evaluarea discontinuitatilor depistate in sudura

(1) Se considera discontinuitate, orice indicatie atinge sau depaseste limita de inregistrare.

(2) Daca ecoul unei discontinuitati este mai mare decat limita de inregistrare, se pune varful indicatiei, prin reglajul amplificarii, pe curba de comparatie, si se citeste valoarea reglata a amplificarii (VU).Aceasta amplificare se numeste amplificare de discontinuitate.

(3) Pentru determinarea lungimii de inregistrare a discontinuitatii, se adauga o amplificare suplimentara (VR), a carei valoare se stabileste in functie de grosimea materialului controlat, astfel: d (mm) VR (dB) < 10 0 10-40 6 > 40 12

(4) Indicatiile care depasesc curba de acceptare, dar nu ating limita de inregistrare, se evalueaza conform criteriilor de acceptare stabilite de Societatea de Clasificare, sau alte standarde de produs.

7. INREGISTRARE-ARHIVARE

Raportul de examinare cu ultrasunete, formular ,este intocmit in trei exemplare, din care unul se preda Clientului, unul Societatii de Clasificare, originalul se pastreaza un an in arhiva laboratorului, dupa care se depune la arhiva societatii.

8. ANEXE

8.1 Determinarea curbei de comparatie si criterii de acceptare

8.2 Raport de examinare cu ultrasunete – formular

Posted in Examinari nedistructive, Examinari nedistructive cu ultrasunete, PROCEDURA DE EXAMINARE | Etichetat: , , , , , , , , | 12 Comments »

Procedura operationala de examinare cu particule magnetice

Posted by 4ndt pe Octombrie 18, 2009

1.SCOP

1.1. Prezenta procedura stabileste cerintele si responsabilitatile pentru examinarea nedistructiva cu pulberi magnetice a materialelor feromagnetice.

2.DOMENIUL DE APLICARE

2.1. Procedura se aplica semifabricatelor, pieselor turnate, forjate, placate, sudurilor si reparatiilor, in conformitate cu documentatia de executie.

3.DEFINITII

3.1. In conformitate cu SR EN-urile in vigoare. Defectoscopie cu pulberi magnetice. Terminologie

3.2. Indicatiile liniare sunt indicatiile a caror lungime depaseste latimea de 3 (trei) ori.

3.3. Indicatiile rotunjite sunt indicatiile a caror lungime nu depasesc de 3 (trei) ori        latimea.

3.4. PM – pulberi magnetice.

3.5. CNCAN – Comisia nationala de control al activitatilor nucleare

3.6. ISCIR – Inspectia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientilor sub presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibili de uz industrial.

4.DOCUMENTE DE REFERINTA

SR EN 1330-1-2002. Examinarea cu pulberi magnetice. Terminologie.

SR EN 1290-2000. Examinarea cu pulberi magnetice a imbinarilor sudate.

SR EN ISO 9934-1. Examinarea cu pulberi magnetice.

SR EN 1291-2002. Niveluri de acceptare suduri. Niveluri de acceptare.

SR EN 1369-1998. Examinarea cu pulberi magnetice turnate.

SR EN 5817/2003, SR EN ISO 9934-1/2002, EN 12062/1997

SR EN 473-2003. Calificarea si certificarea personalului pentru examinari nedistructive.

CR11. Autorizarea personalului care executa examinari nedistructive la instalatiile mecanice sub presiune si instalatiile de ridicat.

CR 8-2003. Colectia Prescriptii tehnice ISCIR.

CODUL ASME. Sectiunile V, editia 1998.

Manualul Calitatii

Prescriptii tehnice, colectia ISCIR pentru domeniul nuclear.

SR EN 5817 Imbinari sudate. Ghid de acceptare a defectelor.

5.RESPONSABILITATI

5.1. Societatile care solicita examinarea cu pulberi magnetice sunt responsabile de asigurarea conditiilor cerute de tehnicile de examinare mentionate in procedura si anume: starea suprafetei, temperatura piesei, a zonei etc.

5.2. Pesonalul care efectueaza examinari nedistructive cu pulberi magnetice trebuie sa fie calificat in conformitate cu standardul SR EN 473-2003 si/sau cu prescriptiile tehnice CR 11, colectia ISCIR.

5.3. Pentru personalul care executa examinarea, responsabilitatile sunt mentionate in SR EN 473-2003 sau in prescriptiile tehnice ISCIR, CR 11.

5.4. Operatorul de examinari nedistructive are obligatia ca inainte de a incepe activitatea propriu-zisa, sa examineze vizual fiecare componenta, pe intreaga zona de examinare, atât din punct de vedere al curatirii de impuritati, cât si din punctul de vedere al rugozitatii sau al existentei eventualelor discontinuitati vizuale cu ochiul liber.

5.4.1.In cazul in care starea suprafetei nu e conforma cu tehnologiile aplicabile, componentele sunt trimise in zona corespunzatoare pentru o noua curatire si eventual obtinerea unei noi rugozitati sau stare a suprafetei.

5.4.2.In cazul existentei unor discontinuitati, operatorul le va mentiona pe buletinul de examinare si pe harta cu discontinuitati, in cazul când acestea nu sunt acceptate, componenta se respinge.

5.5. Seful de laborator raspunde de modul de efectuare si conducere al examinarilor nedistructive conform procedurilor avizate; de formarea si indrumarea personalului din subordine; de structurarea si redactarea rapoartelor de examinari nedistructive.

5.6.Laboratorul CND are obligatia sa documenteze valabilitatea informatiilor referitoare la fiecare specialist in examinari nedistructive, inclusiv atestatele privind educatia, formarea si experienta acestor persoane, conform pct. 5.2.4. si 6.3. din SR EN 473-2003 si/sau CR 11, fara a se implica in procedura de certificare si autorizare.

5.6.1.Conducerea societatii va fi responsabila cu:

a)     obtinerea autorizatiei de lucru (daca e cazul);

b)     trimiterea personalului la medic pentru verificarea acuitatii vizuale, in mod special si a starii de sanatate in general.

6.PROCEDURA

6.1. Starea suprafetelor supuse examinarilor cu pulberi magnetice

6.1.1.In general rezultate satisfacatoare se pot obtine si pentru cazul când suprafata de examinare este asa cum rezulta din turnare, forjare, laminare sau sudare. In cazul in care neregularitatile suprafetei pot masca indicatiile provenite de la discontinuitati neacceptabile, se impune prelucrarea suprafetei prin polizare, aschiere, sablare etc.

6.1.2.Suprafata de examinare, impreuna cu o zona adiacenta cu o latime de minim 25 mm, trebuie curatata de impuritati, cum ar fi zgura, nisip, rugina, grasimi, ulei etc., impuritati ce ar putea sa impiedice examinarea corecta cu PM.

6.1.3.Pentru punerea in evidenta a discontinuitatilor fine, suprafata trebuie prelucrata la o rugozitate de cel mult 6.3 μm.

6.1.4.Curatirea suprafetei poate fi efectuata cu ajutorul solutiilor de decapare, degresare cu vapori, sablare, alicare etc.

6.1.5.Pentru degresarea suprafetelor supuse examinarii se vor utiliza solventi organici.

6.1.6.In caz ca benificiarul echipamentelor impune limitarea continutului de halogeni si sulf in substantele utilizate la examinare, restrictia se aplica si solventilor organici utilizati ca degresanti.

6.1.7.Se pot utiliza pentru curatire urmatorii solventi:

a)     acetona;

b)     white spirt;

c)      degresant folosit pentru lichide penetrante.

6.1.8.Dupa degresare este obligatorie operatia de uscare. Timpul de uscare este de minim 5 min. Uscarea se poate efectua fie prin evaporare naturala, fie cu aer comprimat filtrat.

6.1.9.Examinarea cu pulberi magnetice se poate efectua si pe suprafete pe care exista straturi de vopsea sau acoperiri de protectie aderente cu conditia ca grosimea acestora sa nu depaseasca 50μm.

6.2. Metoda de examinare cu PM

6.2.1.Prin metoda de examinare cu PM se pun in evidenta discontinuitati de suprafata sau in imediata apropiere a suprafetei, in materiale cu proprietati magnetice.

6.2.2.Deoarece aceasta metoda se bazeaza pe orientarea liniilor de forta ale câmpului magnetic, sensibilitatea sa va depinde de orientarea acestora fata de orientarea discontinuitatilor. Sensibilitatea maxima se obtine atunci când discontinuitatile sunt orientate perpendicular pe liniile de forta. Pentru detectarea tuturor discontinuitatilor, suprafata examinata se va magnetiza in cel putin doua directii perpendiculare (examinari succesive).

6.3. Tehnici de examinare

6.3.1.Liniile de forta ale câmpului magnetic pot fi puse in evidenta cu ajutorul pulberilor magnetice ce pot fi folosite fie sub forma de pulberi uscate (tehnica uscata), fie sub forma de suspensie intr-un lichid purtator (tehnica umeda).

6.3.2.Pulberile sunt de doua feluri:

  • pulberi colorate;
  • pulberi fluorescente.

6.3.3.Tehnicile de examinare uscata-pulberi colorate.

a)     Utilizarea pulberilor colorate impune existenta unui contrast pronuntat de culoare intre pulbere si suprafata materialului examinat.

b)     Culorile cele mai folosite pentru pulberile magnetice sunt:

  • negru
  • rosu
  • gri deschis
  • galben

c)      Pulberile magnetice trebuie sa aiba o permeabilitate magnetica mare, astfel incât sa fie magnetizate cu usurinta si o remanenta mica pentru a nu produce aglomerari de pulberi din cauza atractiei dintre ele.

d)     Pulberea se aplica pe suprafata de examinare prin prafuire usoara, având grija ca depunerea sa fie uniforma.

e)     Excesul de pulbere se indeparteaza inainte de interpretarea indicatiilor, cu ajutorul unui jet de aer, nu prea puternic, astfel incât sa nu distruga eventualele indicatii.

f)        Temperatura piesei pe care se plica PM uscata nu va depasi valoarea de 570C; daca instructiunile furnizorului de PM recomanda un anumit interval de temperatura in timpul examinarii, operatorul le va respecta pe acestea.

g)     Examinarea se face in spectrul vizibil (lumina alba), cu conditia ca pe suprafata de examinat sa fie 350 lx (pentru produsele speciale, de exemplu: nucleare, se respecta valoarea din documentatie).

h)      Temperatura piesei pe care se aplica PM umeda nu va depasi valoarea de 570C.

ATENTIE: Se interzice refolosirea pulberii uscate. Pulberea magnetica se poate

impurifica in timpul examinarii cu praf, nisip, pilitura, impurificare care îi    altereaza proprietatile.

6.3.4.Tehnica de examinare uscata – pulberi fluorescente

a)     Se vor respecta afirmatiile de la pct. 6.3.3.c pâna la pct. 6.3.3.f inclusiv, de la pulberi colorate si in cazul folosirii pulberilor fluorescente. Acestea au o stralucire galben verzui.

b)     Examinarea se face in spectrul ultraviolet (lumina neagra).

c)      Masurarea intensitatii luminii ultraviolete de pe suprafata de examinat se face cu instrumentul centrat pe lungimea de unda de 3650 Å la o distanta de 380 mm fata de suprafata de examinat.

d)     Prima masuratoare se face fara filtru, a doua cu filtru de absorbtie asezat peste elementul sensibil al instrumentului. Diferenta dintre cele doua citiri trebuie sa fie minim 800 μmW/cm2. Valorile masurate vor fi monitorizate.

e)     Examinarea propriu-zisa, precum si masuratorile de la pct. 6.3.4.c la pct. 6.3.4.d inclusiv, se vor face intr-un spatiu intunecos al carui fond luminos nu va depasi 1000 lux/metru patrat.

f)        Intensitatea luminii ultraviolete de pe suprafata de examinare trebuie masurata cel putin la 4 (patru) ore, ori de câte ori se schimba locul de lucru sau in cazul când se considera necesar.

6.3.5.Tehnica de examinare umeda

a)     Si aceasta tehnica, ca si tehnica uscata, foloseste atât pulberi colorate cât si pulberi fluorescente.

b)     Mediul de suspensie poate fi apa sau kerosenul (petrol lampant).

c)      Afirmatiile de la “Tehnica de examinare uscata-pulberi colorate” sunt valabile si in cazul “Tehnici de examinare umeda cu pulberi colorate”; la fel si in cazul pulberilor fluorescente. Face exceptie pct.6.3.3.f. pentru pulberi colorate si in plus 6.3.3.g. pentru pulberi fluorescente.

d)     Aplicarea pulberilor magnetice umede pe suprafetele de examinare ale piesei se poate face fie prin stropire, fie prin sprayere.

e)     Pulberile magnetice colorate sau fluorescente, folosite la tehnica umeda sunt livrate de fabricanti sub forma de pulbere, pasta concentrata sau spray.

f)        Amestecul pulberii magnetice cu mediul de suspensie, la concentratia recomandata va fi monitorizata de laboratorul de examinari nedistructive.

g)     In cazul utilizarii buteliilor cu aerosoli pentru produse la care se impun anumite limitari privind halogenii si sulful, se va avea grija ca furnizorul de butelii sa prezinte un certificat privind continutul de halogeni si sulf.

h)      Se impune ca lichidele de suspensie sa aiba o tensiune superficiala mica si sa nu faca spuma; se pot utiliza agenti antispumanti.

i)        Concentratia suspensiei se verifica o data pe zi, respectând urmatoarele etape:

  • se agita câteva minute intreaga masa a suspensiei;
  • se toarna intr-un tub centrifugal gradat, in forma de pana, 100ml de suspensie;
  • se centrifugheaza tubul mentinând nivelul amestecului la diviziunea 100ml;
  • se aseaza tubul pe un stativ bine fixat, fara vibratii, mentinându-l 30 minute, timp in care pulberea se va depune pe fundul tubului;
  • dupa scurgerea celor 30 minute se va citi si nota nivelul pulberii depuse.

j)        Se recomanda pentru pulberea colorata ca nivelul depunerii sa fie cuprins intre 1,2-2,4 ml; pentru pulberea fluorescenta sa fie 0,4-0,8 ml.

ATENTIE: Daca furnizorul de pulberi recomanda alte valori, atunci laboratorul le va

respecta intocmai.

6.4. Tehnici de magnetizare

6.4.1.Tehnica jugului.

a)     Tehnica jugului se aplica numai pentru detectarea discontinuitatilor de la suprafata sau in imediata apropiere a suprafetei de examinare.

b)     Se pot utiliza juguri electromagnetice cu curent alternativ sau cu curent continuu, sau magneti permanenti.

6.4.2.Tehnica magnetizarii circulare cu conductor central.

a)     Se foloseste un conductor central (sub forma de tija, bara, cablu) pentru a examina suprafetele interioare ale pieselor de forma inelara sau cilindrica.

b)     Pentru cilindrii cu diametre mari, conductorul se va pozitiona aproape de suprafata sa. In acest caz conductorul nefiind centrat, circumferinta cilindrului va fi examinata pe portiuni; indicatorul de câmp magnetic va permite determinarea zonei de examinare.

c)      Daca este necesar un curent de 600 A pentru examinare, in cazul utilizarii unui conductor, pentru doi conductori avem nevoie de 300 A, iar pentru 5 (cinci) conductori avem nevoie de 120 A pe conductor.

6.4.3.Tehnica magnetizarii cu electrozi.

a)     Se utilizeaza electrozi de contact portabili care se preseaza pe suprafata in zona examinata.

b)     Trecerea curentului va fi permisa numai dupa ce electrozii vor fi pozitionati corect; acest lucru se face cu ajutorul unui comutator care are si rolul de a evita producerea arcului electric.

c)      Distanta dintre electrozi nu va depasi 200 mm. In cazul in care unele zone nu permit o astfel de distanta sau in cazul in care avem o sensibilitate mai mare, putem micsora distanta dintre electrozi pâna la 80 mm.

ATENTIE: Distanta dintre electrozi nu trebuie sa fie mai mica de 80 mm; la distante mai

mici pulberea magnetica se aseaza in jurul electrozilor.

d)     Zonele de contact ale electrozilor trebuie sa fie curate si acoperite cu plumb, otel sau aluminiu pentru a evita depuneri de cupru pe piesa examinata in cazul in care tensiunea in circuitul deschis este mai mare de 25 V.

e)     Se foloseste curent continuu sau redresat, cu valori cuprinse intre 100 A si 125 A pentru fiecare inch de distanta dintre electrozi, pentru sectiuni ale grosimii de ¾ inch (20mm) sau mai mari. Pentru sectiuni ale grosimii mai mici de ¾ inch, curentul va avea valori cuprinse intre 90 -110 A pentru fiecare inch de distanta dintre electrozi (1 inch=25,4mm).

6.4.4.Tehnica magnetizarii longitudinale.

a)     Magnetizarea se realizeaza fie cu ajutorul unei bobine, cu diametru, lungimea si numarul de spire fixate, fie cu ajutorul unui cablu infasurat in jurul piesei sau a unei sectiuni din piesa.

ATENTIE: Daca bobina are diametrul interior mai mare de 10 ori decât sectiunea sau

diametrul piesei, atunci piesa se va plasa nu in centrul bobinei, ci lânga peretele bobinei, pentru a fi examinata.

b)     Bobina fixa sau realizata cu ajutorul unui cablu infasurat in jurul piesei produce un câmp magnetic longitudinal paralel cu axa bobinei.

c)      Piesele lungi vor fi examinate pe sectiuni, ce nu vor depasi lungimea de L= 460mm. Diametrul exterior al piesei il notam cu D.

d)     Valoarea curentului necesar magnetizarii pieselor, pentru aceasta tehnica, se calculeaza astfel:

  • Piese cu raportul L/D egal sau mai mare ca 4 (patru).

ATENTIE: Lungimea L nu va depasi valoarea de 460 mm. Curentul de magnetizare

va avea valoarea amperi spira egala cu:

(± 10%)

  • Piese cu raportul L/D cuprins intre 2 si 4. Curentul de magnetizare va avea valoarea amperi spira egala cu:

(± 10%)

  • Piese cu raportul L/D mai mic ca 2. Se va folosi o alta tehnica de magnetizare.

e)     Curentul de magnetizare se va determina prin impartirea valorii amperi spira obtinuta cu una din cele doua formule de mai sus, la numarul de spire utilizat, adica:

6.4.5.Tehnica magnetizarii circulare prin contact direct.

a)     Magnetizarea se realizeaza prin trecerea curentului prin piesa de examinat. Se obtine un câmp magnetic circular, perpendicular pe directia curentului.

b)     Curentul de magnetizare poate fi cuntinuu sau redresat (semialternativ sau complet)

c)      Valoarea curentului va fi determinata dupa urmatoarele criterii:

–       Piese cu diametrul exterior pâna la 125 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa intre 700 si 900 A/inch de diametru (27,5 A/mm si 35,5 A/mm).

–       Piese cu diametrul exterior cuprins intre 125 mm si 250 mm. Curentul va avea valoarea 500 si 700 A/inch; diametru (20 A/mm si 27,5 A/mm).

–       Piese cu diametrul exterior cuprins intre 250 mm si 380 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa intre 300 si 500 A/inch; diametru (12 A/mm si 20 A/mm).

–       Piese cu diametrul exterior mai mare de 380 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa intre 100 si 300 A/inch; diametru (4 A/mm si 12 A/mm).

–       Piese cu marimi diferite de forma cilindrica; se va lua in considerare diagonala celei mai mari sectiuni intr-un plan perpendicular pe directia curentului. In functie de marimea diagonalei se va alege valoarea curentului data de criteriile  mai sus mentionate.

ATENTIE: Se poate folosi indicatorul de câmp magnetic pentru a determina

amperajul necesar magnetizarii, ca o alternativa, dar numai piesele necilindrice.

6.4.6.Tehnica de magnetizare multidirectionala.

a)     Magnetizarea se realizeaza prin impulsuri de mare amperaj, pe trei circuite, folosite alternativ in succesiune rapida.

b)     Se obtine o magnetizare completa pe directiile celor trei circuite, si anume câmpuri magnetice circulare, cât si longitudinale, in orice combinatie, daca se folosesc tehnicile de magnetizare longitudinala (pct.6.4.4.) si/sau tehnica de magnetizare circulara (pct.6.4.2. si 6.4.5.).

c)      Se va folosi curent trifazat, complet redresat. Curentul de magnetizare, pentru fiecare circuit, se va stabili conform pct.6.4.4., 6.4.2. si 6.4.5.

d)     Cu ajutorul indicatorului de câmp magnetic se va verifica daca se obtin câmpuri pe cel putin doua directii perpendiculare. In caz ca sunt zone unde nu se obtin intensitati adecvate ale câmpului magnetic sa se foloseasca tehnici suplimentare pentru doua directii perpendiculare.

6.4.7.Magnetizarea cu curent alternativ.

a)     Se poate realiza magnetizarea pieselor si cu ajutorul curentului alternativ.

b)     O astfel de magnetizare permite detectarea discontinuitatilor de suprafata.

6.5. Aparatura, echipamente, instalatii

6.5.1.Intensitatea câmpului magnetic se va verifica cu indicatorul de câmp magnetic (prezentat in codul ASME, sectiunea V, SE 709).

6.5.2.Daca liniile formate de pulberea magnetica formeaza o imagine bine definita pe suprafata de cupru a indicatorului, rezulta ca intensitatea câmpului magnetic a fost bine calculata.

6.5.3.Verificarea si etalonarea echipamentelor

a)     Aparatura, echipamentele etc. de magnetizare trebuie verificate cel putin o data pe an, sau ori de câte ori este necesar (reparatii, neutralizare un timp de peste 6 luni etc.).

b)     Se verifica aparatura electrica (ampermetre, voltmetre etc.) in conformitate cu Normele Metrologiei Nationale.

c)      Forta de magnetizare a jugului se verifica prin determinarea puterii de ridicare:

  • Jugul cu curent alternativ trebuie sa posede o forta portanta de cel putin 4,5 kg, la distanta maxima intre poli.
  • Jugul cu curent continuu sau cu magnet natural trebuie sa posede o forta portanta de cel putin 18,2 kg la distanta maxima intre poli.

d)     In cazul in care piesa se magnetizeaza prin tehnica trecerii curentului direct, elementele de contact sau electrozii vor asigura o presiune suficienta a suprafetelor de contact astfel incât sa nu se produca arsuri pe suprafata piesei.

e)     In cazul tehnicii de magnetizare cu electrozi, tensiunea din circuit nu va depasi 42V.

f)        Daca tensiunea in circuit depaseste valoarea de 5V, se vor utiliza la electrozi vârfuri din otel, plumb sau aluminiu. Pentru tensiuni cuprinse intre 5V si 20V, se pot utiliza si vârfuri cu plasa de cupru.

g)     Pentru iluminarea suprafetelor de examinare se poate folosi:

  • bec cu incandescenta de 100W asezat la o distanta de 0,2m;
  • tub fluorescent de 80W asezat la o distanta de 1m;
  • la examinarea cu pulberi fluorescente se va utiliza o lampa de lumina fluorescenta (ce functioneaza in domeniul 3300-3900 Å) care sa asigure pe suprafata de examinat o intensitate de 800 μW/cm2.

h)      Laboratorul de examinari nedistructive trebuie sa fie dotat cu o trusa cu anexe, cum ar fi indicatorul de câmp magnetic (comform ASME, sectiunea V), etaloane cu fisuri si cu gauri, pulverizator, instrument de masura a câmpului remanent, avertizor de tensiune, agitator pentru solutii, cilindru gradat pentru determinarea concentratiilor solutiilor, lampa ultravioleta, instrument de masura in UV etc.

i)        Echipamentele de protectie pentru operatori, ochelari de protectie, cizme de cauciuc, manusi de cauciuc. Se vor lua masuri de protectie in conformitate cu NTSM pentru utilizarea instalatiilor sub tensiune.
ATENTIE:In cazul in care se lucreaza in spatii inchise, este necesar ca lucrarile echipei
de operatori (minim 2 operatori) sa fie supravegheata de o persoana din
exterior care sa poata intrerupe energia electrica si a interveni in caz de
necesitate in sprijinul operatorilor.
6.6. Demagnetizarea

6.6.1.Demagnetizarea pieselor examinate se efectueaza numai in cazul in care este impusa de proiect sau de beneficiarul pieselor.

ATENTIE:In cazul in care produsele examinate cu pulberi magnetice sunt supuse ulterior unui tratament termic, demagnetizarea nu mai este necesara.

6.6.2.Tehnici de demagnetizare.

a)     Piesa se introduce intr-o bobina prin care circula un curent alternativ de intensitate mare; piesa se scoate incet din interiorul bobinei.

b)     Se reduce curentul alternativ de magnetizare in pasi mici, pâna la valoarea zero. Sunt necesari aproximativ 25 de pasi de demagnetizare.

c)      Se trece prin piesa un curent continuu de magnetizare, reducând marimea acestuia in pasi consecutivi si totodata schimbând sensul curentului pentru fiecare pas.

d)     Magnetizarea remanenta a piesei nu trebuie sa depaseasca valoarea de 2 Öe.

6.7. Curatirea produselor examinate

6.7.1.Dupa examinarea nedistructiva se impune curatirea suprafetelor examinate folosind diverse tehnici, ca de exemplu:

a)     cu un jet de aer comprimat

b)     cu ajutorul unor perii confectionate din par de animale; in caz ca nu exista restrictii de halogeni si sulf se pot folosi si perii cu fire din plastic.

c)      prin spalare cu substante care sa se incadreze cu continutul de halogeni si sulf in limitele prevazute de proiectant sau beneficiar.

6.7.2.Dupa ce produsele au fost curatate vor fi examinate vizual astfel incât sa nu prezinte urme de pulberi.

7.MENTIUNI SI INREGISTRARI

7.1.Rezultatele examinarii nedistructive cu PM vor fi mentionate in buletinele de examinare cu PM (vezi Anexa 1) care constituie inregistrari ale sistemului calitatii.

7.2.Tehnica de examinare utilizata uzual este tehnica cu puberi fluorescente umede si jug magnetic de curent continuu tip PARKER INSTRUMENTS U.S.A. alimentat de la acumulatori portabili de 12V sau cu alimentare de le retea 200V, cu deschiderea polilor reglabila functie de complexitatea suprafetei.

7.3.Calibrarea echipamentelor se va face in conformitate cu art.7, pct.T 780, sect.V, codul ASME.

8.CRITERII DE ACCEPTARE / RESPINGERE

Criteriile de acceptare/respingere vor fi cele solicitate de client si/sau proiectant.

Exemple:

8.1. Criteriile de acceptare/respingere, dupa SR EN 1291-2002 (PT CR8-2003) sunt:

Nr.crt.

Tipul indicatiilor

Nivel de acceptare

1

2

3

1

Indicatii liniare

L=lungimea indicatiilor

L<1,5mm

L<3mm

L<6mm

2

Indicatii neliniare

D=axa cu dimensiunea maxima

D<2mm

D<3mm

D<4mm

8.2.Criteriile de acceptare/respingere, dupa codul ASME, sectiunea III, ale materialelor si reparatiilor prin sudura (NB-2545), inclusiv pentru turnate, sunt urmatoarele:

a)     Orice indicatie cu dimensiunea majora mai mare de 1,6 mm se considera relevanta.

b)     Urmatoarele indicatii relevante se considera neacceptabile:

  • orice indicatie liniara cu dimensiunea majora mai mare decât cele prezentate in tabelul 1.

Tabel 1

Lungimea indicatiei mm Grosimea materialului examinat t mm

> 1,6

t < 16

> 3,2

16 < t < 51

= 4,8

51 < t

Indicatiile liniare care sunt interpretate ca fisuri nu se accepta.

  • orice indicatie rotunjita cu dimensiunea majora mai mare decât cele prezentate in tabelul 2.

Tabel 2

DIMENSIUNEA MAJORA A INDICATIEI [mm]

GROSIMEA MATERIALULUI (t) EXAMINAT [mm]

> 3,2

t < 16

> 4,8

t > 16

c)      Patru sau mai multe indicatii in linie, separate printr-un spatiu de 1,6 mm sau mai putin, masurat margine la margine.

d)     Zece sau mai multe indicatii incadrate intr-o zona de 3870 mm2 cu dimensiunea majora a zonei de maxim 152 mm, amplasate in zona cea mai nefavorabila pentru evaluarea indicatiilor.

8.3.Criteriile de acceptare/respingere (conform SA-614) ale organelor de asamblare (suruburi, bolturi, prezoane, piulite) cu dimensiunea nominala peste 51 mm.

a)     Nu se admit discontinuitati liniare neaxiale.

b)     Discontinuitatile axiale mai mici de 25 mm sunt acceptate.

8.4.Criterii de acceptare/respingere in conformitate cu codul ASME, sectiunea VIII, pentru turnate.

a)     Indicatiile de suprafata se vor compara cu indicatiile din ASTM E125-1971 “Fotografii standard de referinta pentru indicatiile puse in evidenta cu PM pe turnate feroase”.

Nu vor fi acceptate cele ce depasesc limitele din tabelul 3.

Tabel 3

Tip Grad
1. Discontinuitati liniare (fisuri sau crapaturi termice)

orice indicatie

2. Retasuri

2

3. Incluziuni

3

4. Picaturi datorate lipsei de topire sau depuneri reci

1

5. Porozitate

1

8.5.Criterii de acceptare/respingere pentru sanfrene si suduri.

a)     La sanfrenele pentru suduri ale materialelor de peste 51 mm se accepta discontinuitati de tip laminare cu o lungime de pâna la 25 mm. Extinderea lor in material va fi determinata cu ajutorul metodei cu ultrasunete.

b)     Daca lungimea depaseste 25 mm, aceasta se va repara prin sudura pe adâncimea indicatiei dar nu mai mult de 10 mm (NB-5130).

c)      Sunt neacceptate urmatoarele indicatii:

  • fisurile si orice indicatie liniara;
  • indicatiile rotunjite cu dimensiunea majora mai mare de 4,8 mm;
  • patru sau mai multe indicatii rotunjite, in linie separate printr-un spatiu de 1,6 mm sau mai putin, masurat de la margine la margine;
  • zece sau mai multe indicatii rotunjite incadrate intr-o zona de 3870 mm2, cu dimensiunea majora a zonei de maxim 152 mm, amplasate in zona cae mai nefavorabila pentru evaluarea indicatiilor.

8.6. Criterii de acceptare/respingere conform SR EN 5817/2006.

Posted in Examinari cu particule magnetice PM (MT), Examinari nedistructive, PROCEDURA DE EXAMINARE | Etichetat: , , , , , , , , , | 2 Comments »

Procedura operationala de examinare cu lichide penetrante

Posted by 4ndt pe Octombrie 18, 2009

1. SCOP

1.1. Prezenta procedura stabileste cerintele si responsabilitatile pentru examinarea nedistructiva cu lichide penetrante a materialelor in scopul evidentierii defectelor deschise la suprafata.

2.DOMENIUL DE APLICARE

2.1. Aceasta procedura se aplica la examinarea cu lichide penetrante a sudurilor, a produselor laminate, turnate si forjate.

2.2. Examinarea cu lichide penetrante se poate efectua in stare finala sau in faze intermediare de executie, functie de cerintele din documentatia tehnica a produsului. Totodata, poate fi utilizata complementar altor metode de control, ca de exemplu pentru confirmarea unor defecte constatate la examinarea vizuala sau la examinarea locurilor de contact dupa efectuarea controlului cu pulberi magnetice.

3.DEFINITII

3.1. In conformitate cu SR EN-urile in vigoare. Defectoscopie cu lichide penetrante. Terminologie

4. DOCUMENTE DE REFERINTA

EN 1330-6 Examinari cu lichide penetrante. Terminologie

SR EN 473-2002 Calificarea si certificarea personalului.

SR EN 571-1,2,3-1999 Examinari cu lichide penetrante.

SR EN 10163/1994, SR EN 10228-2/2000, SR EN 1956.

SR EN 10228-2-2000 Examinari nedistructive ale pieselor forjate. Examinarea cu lichide penetrante.

SR EN 5817 Imbinari sudate. Ghid de acceptare a defectelor.

Codul ASME sectiunea V 1998.

ASTM E 165,1209,1219,1220.

ASTM D 129,516,808,1552.

5. RESPONSABILITATI

Controlul cu lichide penetrante va fi efectuat de personal autorizat conform CR11 colectia ISCIR pentru examinari sub incidenta ISCIR si/sau SR EN 473/2002.

6. PROCEDURA

6.1. METODA  SI  MATERIALELE  UTILIZATE

a)     Este aplicabila orice metoda de control (prin pulverizare sau imersie, cu lichide penetrante colorate sau fluorescente), urmarindu-se o cât mai buna adaptare la conditiile concrete referitoare la numarul si dimensiunile pieselor, spatiul, dotarile si materialele disponibile etc. E de preferat, utilizarea unor lichide colorate pulverizate cu ajutorul unor spray-uri.

b)     Seturile de lichide utilizate vor fi adecvate metodei, fiind interzisa combinarea materialelor provenite de la producatori diferiti. Calitatea materialelor utilizate trebuie sa fie certificata de furnizor.

c)      Continutul maxim de halogeni admis, este de 250 ppm, iar continutul de sulf, sa nu depasesca 1% in greutatea reziduului.

d)     Cerintele specifice (de performanta) ale LP.

Materialele folosite in controlul cu LP, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • sa nu dea reactii chimice cu materialul examinat;
  • sa nu dea reactii chimice intre ele;
  • nu se vor utiliza la otelurile inoxidabile austenitice LP cu continut de clor si flor, iar la otelurile cu continut mare de Ni, nu se vor utiliza materiale cu continut mare de sulf.

e)     Conditii climatice de utilizare.

Utilizarea LP in afara limitelor de temperatura prescrise de producator, poate conduce la cresterea vâscozitatii penetrantului si scaderea proprietilor de patrundere, in cazul temperaturilor aflate sub limitele prescrise, iar in cazul temperaturilor care depasesc limitele prescrise, evaporarea componentilor volatili reduc sensibilitatea metodei fata de defectele fine.

f)        Iluminarea necesara la locul de examinare in cazul penetrantilor colorati, trebuie sa fie de minim 500lux/metru patrat pe suprafata piesei examinate. Intensitatea luminoasa necesara poate fi obtinuta de la un bec de 100W la distanta de 0,2m, sau de la un tub cu lumina fluorescenta de 80W la distanta de 1m.

g) Pentru examinarea cu lichide penetrante fluorescente se vor folosi lampi care emit radiatii ultraviolete cu lungimea de unda cuprinsaintre 330-390nm. Laboratorul trebuie sa fie dotat cu aparat pentru masurarea iluminarii zonei de examinat pentru lumina alba sau UV si sa aiba in dotare un bloc de comparare.

6.2. PREGATIREA  SUPRAFETEI

a)     Starea suprafetei, care urmeaza a fi examinata trebuie sa corespunda prescriptiilor din standardul de produs, sau din documentatia tehnica de executie.

O suprafata bine pregatita va permite o penetrare foarte buna a defectelor, si implicit detectarea acestora ca urmare a obtinerii unor indicatii de defect bine conturate. De regula, se admite utilizarea oricarei metode de curatire, cu conditia ca aceasta sa nu provoace inchiderea sau mascarea defectelor si alterarea lichidelor penetrante.

b)     Suprafata de examinat si zonele adiacente pe o largime de 25mm, trebuie sa fie libere de oxizi, zgura, stropi, grasimi, uleiuri, vopsea, acoperiri de protectie si orice alt material strain.

c)      Curatirea se face pe cale chimica, prin spalare/degresare cu detergenti sau solventi si/sau pe cale mecanica prin folosirea periilor de sârma, a materialelor abrazive fine sau prin prelucrare.

Dupa curatirea mecanica se va efectua o degresare a suprafetei, pentru a indeparta impuritatile care pot obtura deschiderea la suprafata a defectelor.

Operatia de curatire se va face cu maxima atentie pentru a evita mascarea discontinuitatilor.

6.3. APLICAREA  PENETRANTULUI

a)     Temperatura piesei de examinat si a lichidelor penetrante trebuie sa fie cuprinsa intre 100 – 500C, daca in instructiunile de utilizare nu sunt prevazute alte limite de temperatura.

b)     Penetrantul se aplica pe suprafata piesei prin turnare, pulverizare, imersare sau pensulare.

c)      Timpul de penetrare trebuie sa fie cuprins intre 5 si 60 de minute, daca producatorul nu indica alte valori.

Se va urmari ca penetrantul sa acopere tot timpul intreaga suprafata a piesei si sa nu se usuce.

6.4. INDEPARTAREA  EXCESULUI  DE  PENETRANT

a)     Dupa scurgerea timpului de penetrare, penetrantul ramas pe suprafata piesei se indeparteaza. Se va evita spalarea excesiva, care poate extrage penetrantul din discontinuitati, ca si spalarea insuficienta, care lasa un fond de penetrant care poate masca discontinuitatile.

b)     Penetrantii lavabili cu apa se indeparteaza prin spalare cu apa. In cazul utilizarii unui jet de apa, temperatura apei va fi 10-400C, presiunea mai mica de 2,5 bar si unghiul mai mic de 300 fata de suprafata.

c)      Penetrantii solubili in solventi se indeparteaza prin stergere cu o pânza uscata, urmata de o stergere cu o pânza inmuiata in solvent.

6.5. USCAREA  SUPRAFETEI

Dupa indepartarea excesului de penetrant, suprafata de examinat se usuca prin unul din urmatoarele procedee:

  • stergere
  • evaporare naturala
  • evaporare fortata cu un jet de aer a carui temperatura nu depaseste 500C, cu orientarea jetului oblic pe suprafata, pentru a nu extrage penetrantul din discontinuitati.

6.6. APLICAREA  DEVELOPANTULUI

a)     Developantul se aplica dupa indepartarea excesului de penetrant si uscarea suprafetei.

b)     Developantul trebuie sa acopere cu un strat subtire si uniform toata zona examinata, fara a forma depuneri ce pot masca discontinuitatile.

c)      Timpul de developare se masoara din momentul uscarii developantului depus. El este cuprins intre 10 si 30 de minute, daca producatorul nu prevede altfel.

6.7. EXAMINAREA  SUPRAFETEI

a)     Suprafetele controlate cu penetranti fluorescenti se examineaza in incinte intunecate sau slab iluminate, folosind lampi cu radiatii ultraviolete. Inaintea inceperii examinarii, ochiul operatorului se va acomoda cu lumina mediului ambiant timp de minim 5 minute. Iluminarea suprafetei de examinat se efectueaza astfel incat directia fascicului de lumina sa nu depaseasca cu 300 unghiul format cu normala la suprafata, sa nu se creeze umbre sau reflexii de pe suprafata de examinat, iar in cazul lichidelor penetrante fluorescente lumina reziduala vizibila trebuie limitata la 20lx.

b)     Suprafetele controlate cu penetranti colorati se examineaza la lumina naturala sau artificiala, asigurându-se o iluminare adecvata pentru analizarea discontinuitatilor.

c)      Prezenta unei cantitati de penetrant pe fondul developantului indica existenta unei discontinuitati.

Discontinuitatile (fisuri, suprapuneri, stratificari) dau indicatii sub forma de linii continue, intrerupte sau punctate. Suflurile izolate apar sub forma de puncte, iar cele grupate apar ca o grupare de puncte sau ca o pata.

d)     Din marimea indicatiei nu se pot trage concluzii cu privire la adâncimea discontinuitatii.

e)     Datorita faptului ca o difuzie excesiva a penetrantului in stratul de developant poate denatura forma si marimea indicatiei, evolutia indicatiilor de defect va fi urmarita pe tot timpul examinarii, incepând cu momentul formarii lor.

f)        Informatii suplimentare se pot obtine prin indepartarea penetrantului si examinarea discontinuitatii cu ajutorul unei lupe.

g)     In cazul aparitiei unor indicatii nerelevante, zona respectiva se supune din nou examinarii, cu respectarea tuturor fazelor.

6.8. APRECIEREA  REZULTATELOR

Rezultatele examinarii vor fi apreciate dupa forma, marimea si dispunerea discontinuitatilor, in conformitate cu normele de acceptare prevazute in documentatia tehnica a produsului.

Exemple:

1.Criteriile de acceptare/respingere, dupa EN 1289-2002 (PT CR6-2003) sunt:

Nr.crt. Tipul indicatiilor Nivel de acceptare

1

2

3

1

Indicatii liniare

L=lungimea indicatiilor

L<2mm

L<4mm

L<8mm

2

Indicatii neliniare

D=axa cu dimensiunea maxima

D<4mm

D<6mm

D<8mm

2.Criterii de acceptare/respingere conform SR EN 5817/2006.

6.9. CURATIREA FINALA

Daca se prevede indepartarea penetrantului si a developantului dupa examinare, aceasta se realizeaza prin spalare cu apa sau stergere cu o pânza cu solvent.

7. MENTIUNI SI INREGISTRARI

7.1. Buletinul de examinare va fi conform anexei.

La solicitarea beneficiarului, raportul de examinare poate fi redactat pe un alt tip de formular decât cel continut in aceasta procedura, un exemplar insoteste produsul, iar un exemplar se pastreaza in arhiva laboratorului pe perioada de garantie a produsului.

Posted in Examinari nedistructive, Lichide penetrante LP (PT), PROCEDURA DE EXAMINARE | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Procedura de examinare cu radiatii penetrante X si Gamma

Posted by 4ndt pe Octombrie 16, 2009

1.SCOP

1.1.Prezenta procedura stabileste cerintele si responsabilitatile pentru examinarea prin radiatii penetrante X si gama a imbinarilor sudate cap la cap din otel si remedierile acestora prin sudare.

2.DOMENIUL DE APLICARE

2.1. Procedura se aplica sudurilor si reparatiilor, in conformitate cu documentatia de executie.

2.2.Se supun exeminarii numai imbinarile corespunzatoare, atestate prin certificat de control vizual.

3.DEFINITII

3.1. In conformitate cu SR EN-urile in vigoare. Terminologie

3.2. RP – radiatii penetrante.

3.3. CNCAN – Comisia nationala de control al activitatilor nucleare

3.4. ISCIR – Inspectia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientilor sub presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibili de uz industrial.

4.DOCUMENTE DE REFERINTA

  • PT CR 13 COLECTIA ISCIR “Prescriptii tehnice pentru examinarea cu radiatii penetrante a imbinarilor sudate cap la cap ale instalatiilor macanice sub presiune si de ridicat”
  • SR EN 444-1996 “Examinari nedistructive. Principii generale”
  • SR EN 462/1,/2,/3,/4-1996 “Examinari nedistructive. Calitatea imaginii radiografiilor, indicatori de calitate”
  • EN 584/1/2 “Clasificarea filmelor radiografice si procesarea lor”.
  • EN 25580 “Negatoscoape”
  • SR EN 970/1999, SR EN 1330-3/2001, SR EN 12517/2002, SR EN 473/2003
  • SR EN 1435 “Examinarea radiografica a imbinarilor sudate”.
  • SR EN 5817 “Ghid pentru niveluri de acceptare a defectelor”
  • Cod ASME  sectiunea V
  • SR EN ISO 6520-1999 Clasificarea imperfectiunilor geometrice din imbinarile sudate
  • Norme fundamentale de radioprotectie CNCAN

5.RESPONSABILITATI

5.1. Societatile care solicita examinarea cu radiatii penetrante sunt responsabile de asigurarea conditiilor cerute de tehnicile de examinare mentionate in procedura si anume: asigurarea zonei, starea suprafetei, etc.

5.2. Pesonalul care efectueaza examinari nedistructive cu radiatii penetrante trebuie sa fie calificat in conformitate cu standardul SR EN 473-2003 si/sau cu prescriptiile tehnice CR 11, colectia ISCIR.

5.3. Pentru personalul care executa examinarea, responsabilitatile sunt mentionate in SR EN 473-2003 sau in prescriptiile tehnice ISCIR, CR 11.

5.4. Operatorul de examinari nedistructive are obligatia ca inainte de a incepe activitatea propriu-zisa, sa asigure zona prin montarea panourilor avertizoare pentru inchiderea zonei de lucru cu radiatii, sa examineze vizual fiecare componenta, pe intreaga zona de examinare, atât din punct de vedere al curatirii de impuritati, cât si din punctul de vedere al existentei eventualelor discontinuitati vizuale cu ochiul liber.

6.PROCEDURA

6.1. MOMENTUL  EXAMINARII

6.1.1.Examinarea  sudurilor se va efectua dupa tratamentul termic (in masura in care un astfel de tratament este prevazut). O modificare a formei cordonului, ulterioara examinarii radiografice, impune reluarea exeminarii vizuale si radiografice.

6.1.2.La sudurile la care, in eventualitatea unor remedieri, accesul este dificil (de exemplu la tevi), se poate efectua o exeminare radiografica preliminara a stratului de radacina.

6.2. Pregatirea  suprafetei  examinate

6.2.1.Suprafata examinata (sudura si materialul de baza invecinat) se curata inainte de radiografiere, indepartându-se stropii de sudura, zgura si alte impuritati care pot stânjeni interpretarea radiografiei.

6.2.2.Daca documentatia tehnica prevede prelucrarea suprafetei dupa sudare, examinarea radiografica se va face dupa prelucrare.

6.2.3.Suprafata examinata se marcheaza prin poansonare, utilizând poansoane cu muchii rotunjite, astfel incât sa poata fi orincând identificata.

6.3. TEHNICI DE CONTROL

6.3.1. Exista doua tehnici de control radiografic:

A – tehnica de control uzuala

B – tehnica de control de inalta sensibilitate

Atunci când documentatia nu prevede in mod explicit tehnica de control B, se va folosi tehnica A.

6.4. ALEGEREA SURSEI SI A ENERGIEI RADIATIILOR

Alegerea sursei de radiatii si a energiei se stabileste tabelar conform SR EN 1435.

6.5. INDICATORI DE CALITATE A IMAGINII (ICI). ALEGERE SI UTILIZARE

6.5.1.Alegere:

a)       Se vor utiliza indicatori cu fire, daca documentatia nu prevede utilizarea altor tipuri (indicatori cu trepte si gauri, penetrametre). Alegerea ici este impusa de conditiile minime pentru calitatea imaginii, continute in tabelele 1 pâna la 4. Grosimea pentru care se alege ICI este grosimea strabatuta pe directia axei fascicolului de radiatii.

b)       Tehnica de expunere si parametrii de lucru trebuie sa asigure aparitia pe film a imaginii ICI si a firului indicat.

6.5.2.Plasare:

a)       ICI se plaseaza pe partea dinspre sursa a piesei. Daca portiunea examinata are o forma neregulata, indicatorul se va plasa pe acea parte a piesei care este cea mai indepartata de film.

b)       La piesele la care, din cauza formei geometrice, plasarea pe partea dinspre sursa nu este posibila, indicatorul se va plasa pe partea filmului, radiografia fiind marcata in acest caz cu simbolul F.

c)        La radiografierea prin doi pereti a tevilor, canalelor, indicatorul de calitate a imaginii se va plasa pe partea filmului exceptând expunerile prin elipsa.

6.5.3.Numarul indicatorilor folositi:

a)       De regula, calitatea imaginii radiografice se apreciaza  pe fiecare radiografie in parte. Pentru aceasta trebuie ca imaginea ICI sa apara pe fiecare radiografie.

b)       Daca pe portiunea examinata piesa prezinta variatii de grosime mari, atunci se va plasa câte un ICI pe fiecare domeniu de grosime.

c)        Daca exista certitudinea ca mai multe radiografii sunt realizate in conditii identice, atunci nu este obligatoriu ca ICI sa apara pe fiecare radiografie. Exemplu: la expunerile panoramice sunt suficienti trei ICI dispusi la 1200, dar nu la o distanta mai mare de 1m intre acestia.

6.6. FILME RADIOGRAFICE SI ECRANE INTENSIFICATOARE

6.6.1.Filmele utilizate vor fi alese din specificatiile producatorilor. Formatele uzuale sunt 100 x 240 mm si 100 x 480 mm, dar se pot utiliza si alte formate sau decupaje daca geometria piesei impune acest lucru. Se va evita curbarea excesiva a planului filmului pentru a nu deteriora emulsia si pentru a nu crea ambiguitati la interpretare.

6.6.2.Filmul va fi expus intre doua ecrane intensificatoare din Pb, cu o grosime de 0,02 mm fiecare, ansamblul folie-film fiind continut intr-o caseta din material plastic opaca si etansa. Contactul intim intre film si ecranul de Pb se realizeaza prin presarea casetei.

6.6.3.In conformitate cu Normele SR EN 584-1/1986 clasele de sisteme de filme se definesc prin gradient, granulatie si de raport gradient/zgomot al clasei sistemului. Clasificarea nu este valabila decât pentru un sistem complet. La cerere fabricantul trebuie sa furnizeze un certificat care contine in plus urmatoarele informatii:

– doza Ks

– prelucrarea:manuala sau automata, tipul reactiei alchimice, durata de imersiune in revelator, temperatura revelatorului

6.7. DENSITATEA DE INNEGRIRE MINIM ADMISA

6.7.1.Densitatea minima de innegrire a radiografiilor, in zona de inters va fi de >2  pentru tehnica A si >2,3 pentru tehnica B. Densitatea de innegrire a filmului radiografic, in zona de interes poate ajunge pâna la 3,5-4 cu conditia ca negatoscopul utilizat la citirea filmului sa aiba o luminanta cuprinsa intre 30.000 si 100.000 de cd/m2. Culoarea luminii negatoscopului trebuie sa fie, in general alba. Se admit culori cuprinse intre portocaliu si verde deschis.

6.8. TEHNICI DE EXPUNERE

6.8.1.Tehnica de expunere depinde de geometria piesei, grosimea peretilor, gradul de accesibilitate, tipul si dimeniunile sursei utilizate etc.

6.8.2.Distanta minima sursa-piesa f, necesara pentru a reduce suficient de mult neclaritatea geometrica, depinde de dimensiunea d a sursei (respectiv pata focala a tubului) si de distanta h intre film si suprafata dinspre sursa a piesei, masurata pe directia axei fascicolului.

Observatie: de cele mai multe ori filmul este lipit se suprafata piesei, astfel incât distanta h este practic grosimea piesei, masurata pe axa fascicolului de radiatii.

6.8.3.La radiografierea portiunilor curbate, cu sursa plasata pe partea concava a piesei, distanta f poate fi redusa la jumatate, fara a deveni insa mai mica decât raza de curbura a piesei.

6.8.4.Câteva geometrii tipice de iradiere:

a)       Iradierea  printr-un singur perete se aplica la sudurile plane, precum si la sudurile longitudinale si circulare pe piese curbate, atunci când dimensiunile lor permit acest lucru.

b)   Tehnica de iradiere prin doi pereti se plica la piesele cu raze de curbura mici si la alte piese la care iradierea printr-un singur perete nu e posibila din cauza formei geometrice. Numarul de radiografii necesar examinarii complete a cordoanelor circulare la tevi se stabileste in fuctie de diametrul tevii si grosimea peretelui conform SR EN 1435 si sau cod ASME.

6.8.5.La controlul complet al unui cordon de sudura, delimitarea portiunilor examinate  se va face astfel incât imaginile radiografice invecinate sa se suprapuna la capete pe o distanta de cel putin 10 mm.

6.9. MARCAJE DE IDENTIFICARE SI POZITIONARE

6.9.1.Limitele portiunilor examinate se vor marca pe piese prin poansonare sau vopsire.

6.9.2.Marcajele de pozitionare trebuie sa apara pe radiografie alaturi de o simbolizare care sa permita identificarea precisa a piesei examinate si a celui care a realizat radiografia. Inscriptionarea radiografiei se asigura cu ajutorul unor simboluri din Pb iradiate in acelasi timp cu portiunea examinata.

6.9.3.In cazul in care inaccesibilitatile geometrice nu permit executarea marcajelor pe piesa, se accepta ca amplasarea zonelor examinate pe piesa sa fie descrisa cu ajutorul unor harti sau fotografii.

6.10. PROTECTIA IMPOTRIVA RADIATIILOR IMPRASTIATE

6.10.1.Daca in spatele filmului exista obstacole care ar putea provoca un voal nedorit prin retroâmprastierea radiatiilor, filmul va fi protejat cu un ecran din Pb asezat in spatele sau. Pentru a verifica eficacitatea protectiei, in timpul expunerii se plaseaza in spatele filmului litera B din Pb. Daca simbolul B apare pe radiografie cu o densitate de innegrire mai mica decât cea a zonei invecinate, inseamna ca filmul este insuficient protejat impotriva radiatiilor imprastiate si se respinge.

6.11. CALITATEA RADIOGRAFIILOR

6.11.1.Prelucrarea fotochimica a filmelor se face respectând recomandarile producatorului.

6.11.2.Radiografiile nu trebuie sa aiba defecte datorate unor cauze mecanice, chimice sau unor deficiente in tehnica de lucru:

  • voaluri
  • defecte de prelucrare (dungi de apa sau de substante chimice)
  • zgârieturi, impuritati
  • neclaritati datorate contactului prost intre film si ecranul de Pb
  • indicatii false datorate unei uzuri accentuate a ecranului intensificator.

6.11.3.In final, acceptarea unei radiografii se bazeaza pe obtinerea sensibilitatii prescrise.

6.12. EXAMINAREA RADIOGRAFIILOR SI INTERPRETAREA REZULTATELOR

6.12.1.Examinarea radiografiilor si interpretarea rezultatelor se face conform criteriilor de acceptabilitate prevazute in documentatia produsului.

6.12.2.Rezultatele examinarii radiografice vor fi consemnate intr-un registru de evidenta care contine:data examinarii si beneficiarul, denumirea produsului si/sau numarul de fabricatie, grosimea materialului, tipul si dimensiunile filmului, natura si grosimea ecranului intensificator, tipul ICI si nivelul de calitate a imaginii realizat, distanta sursa-film sau sursa-piesa, parametrii de lucru (tensiune, activitate, intensitate, timp de expunere), indicativul radiografiei, simbolizarea defectelor si aprecierea (admis, respins).

6.12.3.Aceste date vor fi mentionate in buletinul de examinare eliberat, care va contine lista filmelor executate cu indicativul fiecaruia si rezultatul interpretarii.

6.12.4.Radiografiile se pastreaza in arhiva laboratorului pe perioada de garantie a produsului, impreuna cu un exemplar din buletinul de control emis.

6.13. ACORDURI

6.13.1.Intre producator si beneficiar se pot conveni detalii, completari sau modificari fata de prevederile acestei proceduri. Deasemenea, la solicitarea beneficiarului raportul de examinare poate fi eliberat pe alt tip de formular decât cel continut in prezenta procedura.

75298627.jpg
35613991.jpg

Tehnica de iradiere prin doi pereti:

a)     iradierea cordoanelor circulare la tuburi

b)     iradierea cordoanelor longitudinale la tuburi

c)      iradierea oblica a cordoanelor circulare la tevi, cu interpretarea ambilor pereti (expunere in elipsa)

d)     iradierea cordoanelor circulare la tevi cu axa fascicolului in planul sudurii, cu interpretarea ambilor pereti

6.14 Criterii de acceptare si respingere

Se considera respinse urmatoarele discontinuitati: discontinuitati rotunjite izolate mai mari decit 1/3t sau 6mm, discontinuitati rotujite distribuite mai mari de 1/4t sau 4mm, discontinuitati rotunjite grupate daca lungimea grupului depaseste 2t sau 25mm, mai multe grupari de discontinuitati rotunjite daca depasesc 25mm pe o lungime de 150mm aimbinarilor sudate, discontinuitati rotunjite aliniate daca dimensiunile maxime ale indicatiilor sunt mai mari decat t pe o lungime de 12t, discontinuitati alungite izolate mai mari decat t/3, discontinuitati alungite aliniate daca lungimea totala a grupului depaseste t pe o lungime de 12t a imbinarii sudate, unde t este grosimea sudurii materialului de baza (conform CR 13-2003). In nodurile de sudura discontinuitatile rotunjite se amplifica cu coeficientul 0,5 iar cele alungite cu coeficientul 0,3. Se considera respinse retasurile in cazul cand lungimea acestora este mai mare de 20% din circumferinta tevii iar in cazul mai multor retasuri, lungimea totala a acestora sa depaseasca 30% din circumferinta interioara a tevii iar distanta dintre doua retasuri alaturate sa fie mai mica de 10% din circumferinta respectiva. Nu se admit fisuri si lipsa de topire.

7.MENTIUNI SI INREGISTRARI

7.1. Buletinul de examinare va fi conform anexei.

La solicitarea beneficiarului, raportul de examinare poate fi redactat pe un alt tip de formular decât cel continut in aceasta procedura.

Buletinul de control va fi completat cu indicativul specific a laboratorului care a efectuat controlul, fiind insotit de schite, fotografii etc. Din acestea un exemplar insoteste produsul, iar un exemplar se pastreaza in arhiva laboratorului pe perioada de garantie a produsului.

Posted in Examinari cu radiatii penetrante, Examinari nedistructive, PROCEDURA DE EXAMINARE | Etichetat: , , , , , , , , , | 12 Comments »

Procedura de examinare cu radiatii penetrante

Posted by 4ndt pe Octombrie 16, 2009

1. SCOP

Prezenta procedură descrie modul de examinare cu radiaţii penetrante „X” a îmbinărilor sudate cap la cap care intră în componenţa instalaţiilor mecanice sub presiune şi de ridicat construite din oţel carbon slab aliat şi aliat,  în vederea punerii în evidenţă a defectelor interne .

2 . DOMENIU DE APLICARE

Procedura se aplică la examinarea cu radiaţii penetrante „X” a recipientelor sub presiune (suduri cap la cap )  şi se va efectua  în conformitate cu prevederile SREN 444 si PTCR 13-2003 . Prezenta prescriptie se aplica imbinarilor sudate cap la cap prin topire cu pătrundere completa a tablelor şi ţevilor .

3. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

Prescripţii tehnice ISCIR  CR 13 -2003 .

SR EN 444:1996

SR EN 462-1:1996

SR EN 462-2:1996

SR EN 462-3:1996

SR EN 462-4:1996

SR EN 473:2003

SR EN 970:1999

SR EN 1330-3:2001

SR EN ISO 6520-1:1999

SR EN 25817:1993

SR EN 12517:1998

STAS 7084/2-1982

STAS 8299-1978

Cod ASME sectiunea V

4. RESPONSABILITĂŢI

Examinarea îmbinărilor sudate cu radiaţii penetrante se va executa numai de personal autorizat conform Prescripţiilor Tehnice CR 11,  Colecţia ISCIR,  cu respectarea legislaţiei în vigoare .

Operatorii care execută examinarea sau fac evaluarea rezultatelor sunt responsabili de respectarea întocmai a prezentei proceduri .

Laboratorul CND va asigura procedeele de lucru (suprafaţă,  temperatură de lucru,  iluminat ) în condiţii de deplină securitate nucleară,  în conformitate cu regulamentul de funcţionare al Unităţii nucleare .

Personalul autorizat nivel 2 sau 3 va primi pe baza unei decizii emise de conducerea firmei o ştampilă individuală necesară certificării documentelor de examinare .

Terminologia,  cu condiţiile tehnice,  clasificarea şi simbolizarea defectelor vor fi în conformitate cu standardele prevăzute din CR 13 -2003 .

5. DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR

În vederea desfăşurării corespunzătoare a examinărilor cu radiaţii penetrante este absolut necesară existenţa unor spaţii special amenajate,  dotate şi autorizate conform legii 111/96 şi a Normelor Republicane de Securitate Nucleare. Instalaţiile de radiografiere utilizate trebuie să corespundă cerinţelor impuse de Normele Republicane de Securitate Nucleară .

Examinarea cu radiaţii penetrante a îmbinărilor sudate se va efectua în conformitate cu prevederile SREN 444.

Pentru instalaţiile mecanice sub presiune şi de ridicat sa va folosi tehnica de examinare A .

Materialele,  accesoriile şi aparatura specifică pentru verificarea cu radiaţii penetrante a îmbinărilor sudate (filme, I.C.I., intensificatoare,  surse de radiaţii,  negatoscoape) trebuie să fie omologate de ISCIR .

Filmele radiografice utilizate pentru examinarea cu radiaţii penetrante a îmbinărilor sudate fac parte din clasa GII(doi) .

Expunerea filmelor radiografice utilizate se face cu radiaţii „x” (U= 230-300 kV,  I= 5-14 mA). Aceste valori variază în limitele de mai sus în funcţie de aparatul utilizat RAP sau MXR-301 .

Domeniul de grosimi ce poate fi examinat variază între grosimi de material variind între 6-32mm .

Pentru aprecierea calităţii imaginii radiografice se vor utiliza indicatori de calitate a imaginii cu trepte şi găuri sau cu fire .

Expunerea  filmelor radiografice se va efectua fără ecrane intensificatoare,  cu ecrane intensificatoare metalice sau cu ecrane intensificatoare fluorometalice .

Densitatea de înnegrire minimă a radiografiei,  în zona metalului depus fără defecte,  va fi conform SREN 444.

Stabilirea calităţii imaginii radiografice obţinute prin tehniica de examinare A se va face conform tabelelor1,2,3,4, sau 5 din CR 13 -03,  În funcţie de tipul indicatorului de calitate a imaginii utilizat şi modul de plasare al acestuia .

Poziţionarea ICI şi modul de utilizare a tabelelor 1+5 vor fi în conformitate cu prevederile anexei 2 din CR 13-2003.

Fiecare operator va avea un indicativ pe radiografie,  format dintr-un număr sau literă din plumb stabilite prin decizie dată de conducerea unităţii,  astfel încît să poată fi identificat operatorul care a executat radiografia .

Repetarea radiografiei datorită imaginilor echivoce sau lipsei de sensibilitate a imaginii se va identifica pe radiografie printr-o literă din plumb ( E2, E3, etc. )

Dacă două radiografii  ale aceleiaşi poziţii examinate prezintă imagini echivoce în zone diferite se poate accepta examinarea. În acest caz ambele filme se vor arhiva şi vor fi menţionate în anexa buletinului de examinare .

În cazul examinărilor îmbinărilor sudate cap la cap a ţevilor conform anexei 2 din CR 13-03,  indicatorul de calitate a imaginii radiografice va fi poziţionat pe ţeavă în zona cea mai apropiată de sursa de radiaţii.

Poziţionarea ICI şi modul de utilizare a tabelelor 1+5 vor fi în conformitate cu prevederile anexei 2 din CR 13-03. Pentru îmbinările sudate rectilinii se va folosi tabelul 1 sau 2 din CR13-03 .

Remanierile se vor identifica pe radiogramă printr-o literă din plumb (R1 remedierea întîi R2 remedierea a doua,  etc).

6. CRITERII DE ACCEPTARE A CALITĂŢII IMAGINII RADIOGRAFICE

Sunt considerate acceptabile toate radiografiile care îndeplinesc,  în urma examinării,  următoarele condiţii :

-lipsă imaginii echivoce în zone de interes .

-nivelul de calitate al imaginii este cel cerut în tabelul 1,2,3,4.

Criteriile de acceptare sunt cele indicate în capitolul 4.13 al CR13-03 .

7.STABILIREA CALITĂŢII ÎMBINĂRILOR SUDATE CAP LA CAP

În sensul prezentelor pescripţii tehnice se definesc următoarele noţiuni :

–    Indicaţie de discontinuitate rotunjită este orice imagine cu contur regulat,  circular sau oval a carei dimensiune maximă este mai mică sau egală cu trei ori dimensiunea minimă a sa .

–    Indicaţie de discontinuitate alungită este orice imagine cu contur regulat sau neregulat,  de formă alungită a carei dimensiune maximă este mai mare de trei ori dimensiunea minima a sa .

–    Indicaţie de discontinuitate rotunjită izolată este acea indicaţie a cărei margine este situată la o distanţă de cel puţin 25mm faţă de marginea indicaţiei celei mai apropiate

–    Indicaţii de discontinuităţi rotunjite distribuite sunt acele indicaţii între marginile cărora este o distanţă cuprinsă între 25mm şi de trei ori dimensiunea maximă a celei mai mari

–    Indicaţii de discontinuităţi rotunjite grupate sunt formate din cel puţin trei indicaţii între marginile cărora este o distanţă mai mică decât de trei ori dimensiunea maximă a celei mai mari. Lungimea grupului se defineşte prin distanţa dintre marginile exterioare ale celor doua indicaţii care sunt cele mai îndepărtate între ele .

–    Indicaţii de discontinuităţi rotunjite aliniate sunt formate din cel puţin trei indicaţii care ating o linie paralelă cu axa îmbinării sudate,  trasată prin centrul celor două indicaţii extreme,  iar distanţa dintre marginile a două indicaţii succesive este mai mare decât de trei ori dimensiunea maximă a celei mai mari .

–    Indicaţii de discontinuităţi rotunjite aliniate grupate în cadrul indicaţiilor de discontinuităţi rotunjite aliniate sunt formate din cel puţin două astfel de indicaţii între marginile cărora este o distanţă egală sau mai mică decât de trei ori dimensiunea maximă a celei mai mari .

–    Două sau mai multe indicaţii de discontinuităţi rotunjite între marginile cărora este o distanţă egală sau mai mică decât dimensiunea maximă a celei mai mari, se apreciază cu o singură indicaţie de discontinuitate a cărei dimensiune maximă este egală cu distanţa maximă între marginile exterioare ale indicaţiilor discontinuităţilor respective.

–    Indicaţii de discontinuităţi alungite izolate sunt acele indicaţii între ale căror margini cele mai apropiate este o distanţă mai mare decât de şase ori lungimea maximă a celei mai mari indicaţii .

–    Indicaţii de discontinuităţi alunjite aliniate sunt formate din cel puţin două indicaţii de discontinuităţi alungite între ale căror margini cele mai apropiate este o distanţă egală sau mai mică decât de şase ori lungimea maximă a celei mai mari indicaţii.

–    Două sau mai multe indicaţii de discontinuităţi alunjite între marginile cărora este o distanţă egală sau mai mică decât dimensiunea maximă a celei mai mari se apreciază ca o singură  discontinuitate a cărei dimensiune maximă este egală cu distanţa maximă între marginile exterioare ale indicaţiilor discontinuităţilor respective.

–    Se defineşte drept grosime “ t “,  grosimea materialului de bază al îmbinarii sudate . în cazul când cele doua materiale de bază cu care se realizează îmbinarea sudată au grosimi diferite, grosimea “ t “ va fi egală cu grosimea materialului de bază cel mai subţire.

În imbinările sudate nu sunt admise defecte de tipul fisură,  lipsă de topire,  nepătrundere şi crestături.

Discontinuităţi admise în îmbinările sudate sunt cele care au indicaţia (imaginea proiectată pe radiofilm) rotunjită sau alunjită,  în limitele prevăzute .

Discontinuităţi rotunjite  din imbinările sudate se admit după cum urmează. Vor fi considerate relevante numai acele indicaţii de discontinuităţi rotunjite ale căror dimensiuni maxime depăşesc următoarele valori :

–        1/10 t pentru t mai mic decit 3 mm

–        0,4 mm pentru t cuprins între 3 mm şi 6 mm inclusiv

–        0,8 mm pentru t cuprins între 6 mm şi 60 mm inclusiv

–        1,5 mm pentru  t mai mare decât 60 mm

Discontinuităţile rotunjite izolate sunt admise dacă dimensiunea maximă a indicaţiilor acestora este egală sau mai mică decât 1/3 t,  dar nu mai mare de 6 mm.

În cazul retasurilor la rădăcină izolate,  lungimea acestora sa nu fie mai mare de 20 % din circumferinţa interioara a ţevii ;

În cazul mai multor retasuri la radacină,  lungimea totală a acestora să nu depăşească 30 % din circumferinţa interioară a ţevii,  iar distanţa dintre două retasuri alăturate să fie cel puţin egală cu 10 % din circumferinţa respectivă.

În cazul examinării unei îmbinări sudate placate,  aprecierea calităţii îmbinărilor sudate placate,  se va face separat pentru îmbinarea materialului de rezistenţă şi a placajului,  în funcţie de grosimile acestora. În acest scop se va examina mai întâi în mod obligatoriu îmbinarea sudată a materialului de rezistenţă şi apoi ansamblul. Stabilirea calităţii îmbinării sudate a materialului de rezistenţă se face în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii,  iar stabilirea calităţii îmbinării placajului se va face în conformitate cu prevederile proiectului ( desenul tip de ansamblu )          În cazuri speciale,  în care se consideră necesar,  în condiţiile prevăzute de SR EN 444, aprecierea calităţii îmbinărilor sudate, se va face conform proiectului,  documentaţiei de execuţie,  pe baza unor proceduri tehnice de lucru avizate de ISCIR INSPECT respectând standardele aplicabile precum şi prescripţiile tehnice colecţia ISCIR aplicabile şi altor reglementări ( standarde europene ) cu acordul scris al ISCIR INSPECT .

8. INSTRUIREA PERSONALULUI

Prezenta procedură va fi prelucrată de către şeful laboratorului CND la emitere,  modificare, şi revizie cu tot personalul din cadrul Laboratorului CND.

9. ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR

În cazul acceptării imaginii radiografice a filmului,  precum şi a calităţii îmbinării sudate pe care o reprezintă,  interpretatorul va  certifica acest lucru prin aplicarea ştampilei pe o porţiune a filmului în afara zonei de interes .

Laboratorul de examinări cu radiaţii penetrante va avea şi va ţine la zi un registru de evidenţă a lucrărilor executate,  conform CR13-2003 .

Rezultatul examinării prin radiaţii penetrante va fi cosemnat într-un buletin de examinare întocmit conform anexei 1,din CR13-2003.

Planul de examinare radiografică face parte din desenul tip de ansamblu  şi este completat de interpretatorul radiografiilor .

10. ANEXE

Anexa cu geometriile de expunere

Buletin de examinare cu radiaţii penetrante conform CR 13-2003.

Schiţa elementului examinat

15833263.jpg
81159687.jpg

Posted in Examinari cu radiatii penetrante, Examinari nedistructive, PROCEDURA DE EXAMINARE | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

PROCEDURA EXAMINARE CU PARTICULE MAGNETICE

Posted by 4ndt pe Octombrie 15, 2009

1. SCOP

Prezenta procedură stabileşte modul de examinare cu particule magnetice a îmbinărilor sudate ale elementelor, instalaţiilor mecanice sub presiune şi instalaţiilor de ridicat.

2. DOMENIUL DE APLICARE

Examinarea cu pulberi magnetice se aplică îmbinărilor sudate ale tuturor materialelor feromagnetice şi care prezintă condiţii de suprafaţă corespunzătoare. Această metodă permite identificarea discontinuităţilor de suprafaţă şi din imediata apropiere a suprafeţei.

3. DOCUMENTE DE REFERINTA

SREN 473-2003
SREN 1290-2000
SREN 1291-2002
SREN 25817-1993
STAS 8539- 1985 ;
STAS 12599 -1987 ;
ASTM-E 709 -1995;
COD ASME SECTIUNEA A V EDITIA 1998 ;
Prescripţii tehnice ISCIR aplicabile în domeniu.

4. APARATURA, MATERIALE SI ACCESORII

Pentru efectuarea examinării cu particule magnetice se utilizează electromagnetul alimentat de la o sursă de curent continuu.
Particulele magnetice folosite sunt sub formă de suspensie (umede).
Verificarea calităţii particulelor magnetice în suspensie se face conform STAS12559-87. Sensibilitatea de detecţie se face pe etalonul din anexa A, a prescripţiei tehnice CR 8 -03.
Verificarea calităţii particulelor magnetice utilizate se face ori de câte ori consideră şeful de laborator că această operaţie este necesară şi în mod obligatoriu atunci când nu au fost respectate indicaţiile producătorului de particule magnetice.
Sursa de iluminare folosită va fi lumina ultravioletă, deoarece se folosesc particule magnetice fluorescente.
Pentru verificarea magnetizării se va folosi indicatorul de câmp magnetic – tip BERTHOLD.
Aparatura destinată măsurării intensităţii radiaţiei luminii ultraviolete pe suprafaţa examinată şi cea destinată măsurării intensităţii câmpului magnetic va fi verificată metrologic în conformitate cu prevederile legale.

5. CONDIŢII DE LUCRU

Examinarea cu particule magnetice este executată de personal autorizat în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice CR-11/2003 colecţia ISCIR.
Modul de efectuare a examinării, aprecierea şi înregistrarea rezultatelor vor fi în conformitate cu prevederile STAS 8539 şi cu CR- 8/2003.
Îmbinările sudate care se examinează cu particule magnetice, volumul de examinare şi faza tehnologică în care se face examinarea vor fi stabilite în funcţie de cerinţele proiectantului, a inspectorului ISCIR sau a responsabilului cu supravegherea şi verificarea tehnică autorizat.
Examinarea cu particule magnetice a îmbinărilor sudate se poate efectua pe muchiile rostului înainte de execuţia îmbinării sudate, între straturi sau pe îmbinarea sudată, în acest din urmă caz fiind necesar ca examinarea să includă şi cel puţin 15mm din metalul de bază de fiecare parte a cordonului de sudură.
Suprafaţa de examinat va fi curăţată de impurităţi (ulei, rugină, ţunder ). Neregularităţile superficiale vor fi îndepărtate în aşa fel încât să nu existe posibilitatea apariţiei de indicaţii false.
Înainte de examinarea cu particule magnetice se va face un control vizual care să ateste curăţirea suprafeţei.
Controlul cu particule magnetice se poate efectua şi pe suprafeţe vopsite sau acoperire de protecţie aderente însă cu condiţia ca grosimea lor să nu depăşească 50 μm.
În cazul în care examinarea s-a executat în conformitate cu punctul 5.7., buletinul de examinare ( anexa B, CR- 8/2003) va fi însoţit şi de un buletin de măsurare a stratului de grosime, iar magnetizarea se va verifica conform punctului 4.5.

6. TEHNICA DE LUCRU

Magnetizarea suprafeţelor care urmează a fi examinate se face prin următoarea metodă :
– aplicarea unui electromagnet sub formă de potcoavă (jug magnetic);
Forţa de ridicare a electromagnetului pentru distanţa între poli de 75-150 mm pentru jugul magnetic NAMICOM în curent continuu, este de 19 kg.
Pentru a se asigura o examinare corespunzătoare direcţiile de magnetizare vor fi alese astfel :
 Pentru detectarea eventualelor discontinuităţi ale sudurilor cap la cap, jugul magnetic se va fixa de-o parte şi de alta a sudurii conform figurilor 6 şi 7 din CR- 8/2003.
 Pentru detectarea eventualelor discontinuităţi îmbinările de colţ, poziţia jugului magnetic va fi conform figurilor 8şi 9 din CR-8 /2003.
Aplicarea particulelor magnetice se face în acelaşi timp cu magnetizarea sau după terminarea ei. Magnetizarea trebuie continuată încă 1-5 sec, după aplicarea pulberii magnetice.
Discontinuităţile sunt puse în evidenţă prin aglomerarea particulelor magnetice. Discontinuităţile pot fi deschise la suprafaţă sau pot fi situate în material imediat sub suprafaţă. (2mm). Discontinuităţile deschise la suprafaţă sunt conturate clar dacă sunt orientate perpendicular pe liniile de forţă, iar discontinuităţile situate imediat sub suprafaţă sunt conturate mai şters sau au aspect de linii întrerupte.
Pot apărea şi indicaţii eronate datorită rugozităţii excesive a suprafeţei de examinat, modificării geometriei suprafeţei sau variaţiei permeabilităţii magnetice din sudură şi materialul de bază.

7. INDICAŢII DE DISCONTINUITĂŢI

Indicaţiile de discontinuităţi pot fi :
a) liniare, la care lungimea este mai mare decât triplul lăţimii maxime.
b) rotunjite la care lungimea este mai mică sau egală cu triplul lăţimii maxime.
c) nerelevante datorate curăţirii necorespunzătoare a suprafeţei de examinat. Este necesară repetarea examinării după pregătirea suprafeţei.
Repetarea se va face cu acelaşi tip de particule magnetice şi tehnică de lucru.
Indicaţiile de discontinuităţi liniare pot fi sub formă de :
a) linie continuă datorită fisurilor, lipsei de topire, lipsei de pătrundere, stratificărilor exfolierilor.
b) linie întreruptă sau punctată datorită fisurilor foarte înguste sau numai parţial străpunse la suprafaţa examinată precum şi stratificărilor parţial acoperite.
Indicaţiile rotunjite se pot datora porilor de suprafaţă.

8. CRITERII DE ACCEPTARE

Criteriile de acceptare sunt conform SREN 1291 si sunt prezentate in tabelul anexat in CR 8 – 2003.
În cazul examinării echipamentelor sub presiune specificate in HG 752/2002 condiţiile minime recomandate de acceptare a indicaţiilor de discontinuităţi prezentate in tabelul corespunzător pct.8.1. vor fi corelate astfel :
a) echipamentele sub presiune din categoriile III si IV vor fi examinate la nivelul de acceptare 1
b) echipamentele sub presiune din categoriile I si II vor fi examinate la nivelul de acceptare 2

9. INREGISTRAREA REZULTATELOR

Fiecare laborator care efectuează examinări cu particule magnetice trebuie să aibă un registru de evidenţă care va cuprinde următoarele date :
– data examinării
– comanda internă;
– produs ;
– subansamblu ;
– aparat de magnetizare utilizat ;
– tip de curent folosit ;
– tip particule magnetice şi fabricantul ;
– sensibilitatea metodei ;
– număr buletin emis ;
Rezultatele examinării cu particule magnetice vor fi consemnate într-un buletin de examinare.
Anexă la buletinul de examinare va fi schiţa produsului cu indicarea zonelor controlate, astfel cotate încât să permită identificarea ulterioară a zonelor respective.
Buletinul de examinare se emite în două exemplare, din care unul rămâne în arhiva laboratorului.

10. DISPOZITII FINALE

Prezenta procedură de lucru va fi respectată de personalul autorizat din cadrul laboratorului.
Anexele sunt ataşate prezentei proceduri de lucru.
 Anexa (fig.6,7);
 Anexa (fig.8,9).
 Anexa A;
 Anexa Buletin.

69306529.jpg
13873657.jpg

ANEXA A

Etalon pentru determniarea sensibilităţii de detecţie a ansamblului „metodă de magnetizare – tip de particule magnetice”

17574592.jpg

Posted in Examinari cu particule magnetice PM (MT), Examinari nedistructive, PROCEDURA DE EXAMINARE | Etichetat: , , , , , , , , | 3 Comments »

EXAMINARI CU PARTICULE MAGNETICE PM (MT)

Posted by 4ndt pe Octombrie 14, 2009

Magnetoscopia este indicata pentru cercetarea defectelor de suprafata si din vecinatatea acesteia: fisuri, cute, incluziuni nemetalice, exfolieri de material, etc. Dimensiunile minime ale defectului care poate fi evidentiat depind mai ales de distanta la care se afla fata de suprafata, dar limita de detectare este mai buna fata de metoda cu lichide penetrante. Tehnica exploateaza o caracteristica speciala a aliajelor feroase: feromagnetismul, si anume capacitatea de a concentra campul pentru a evidentia anomaliile liniilor de flux ale campului magnetic in vecinatatea unui defect de suprafata.

Aplicabilitate: pe toate materialele feromagnetice (fonta, otel, nichel, cobalt, etc.). Produse controlate: laminate, forjate, topite, turnate, sudate, tuburi, prelucrate, etc.

Avantaje:
– sensibilitate atat la defecte de suprafata cat si la cele din vecinatatea acesteia
– este aplicabila si pe suprafete cu straturi de acoperire, nefiind necesara curatirea produselor supuse controlului
– prezinta o accesibilitate buna, fiind utilizata mult in industria petrochimica, automobilistica si aeronautica
– aparatura necesara controlului este portabila, iar indicatiile se dau la fata locului
– piesele supuse examinarii nu trebuie degresate (particulele magnetice florescente avand ca mediu de umezire o solutie uleioasa)

Dezavantaje:
– posibilitatea aplicarii doar pe materiale feromagnetice si pentru a evidentia defectele de suprafata si din imediata apropiere a acesteia
– geometria si dimensiunile obiectului pot impune limite in utilizarea unor tehnici de examinare
– orientarea campului magnetic fata de directia discontinuitatilor este un factor critic
– demagnetizarea, in cazul in care este necesara, poate fi dificila, fiind cerute valori de magnetism rezidu foarte scazute

Posted in Examinari cu particule magnetice PM (MT), Examinari nedistructive | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »